4 luni, 3 saptamani si 2 zile si in Japonia!
Din data de 1 martie mult premiatul film romanesc al regizorului Cristian Mungiu poate fi vizionat si in Ginza, Tokyo. Asa ca putem fi incantati ca exportam si altceva decat…animatoare.
Filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile face parte dintr-un proiect mai amplu numit Povesti din Epoca de Aur, o istorie subiectiva despre comunismul din Romania, spusa cu ajutorul legendelor urbane. Scopul proiectului este de a vorbi despre acea perioada fara referiri exacte la comunism, ci prin diferite povesti ce au in prim plan optiunile personale intr-o perioada de nenoroc si de nefericire, o perioada pe care oamenii trebuie sa o traiasca ca si cum ar fi normala.
Filmul poate fi rezumat succint si lasa fiecaruia posibilitatea de a isi exprima ulterior parerile. Otilia si Gabita impart aceeasi camera intr-un camin de studenti. Sunt colege la Politehnica, in timpul ultimilor ani de comunism. Otilia inchiriaza o camera dintr-un hotel ieftin. Dupa-amiaza se vor intalni cu un anume domn Bebe: Gabita este insarcinata, avortul este ilegal in Romania si pentru amandoua aceasta situatie este cu totul noua. O vor rezolva, vanzandu-se domnului Bebe. (Situl oficial al filmului, in japoneza.)
Faptul ca am trait in lumea pe care o recreeaza Cristian Mungiu si echipa lui e pentru romani un avantaj si un dezavantaj. Avantaj, pentru ca putem intelege mult mai usor drama personajelor. Dezavantaj pentru ca ne poate limita intelegerea la primul nivel. O spune si Cristian Mungiu:
In ciclul «Amintiri din Epoca de Aur» incercam sa nu ne referim direct la comunism si sa nu facem o cronica a perioadei respective. Cred ca a trecut vremea comentariilor despre cat de groaznic a fost. E bine sa existe un ton mai echilibrat, si ma bucur ca primul film din ciclu e mai sobru, pentru ca celelalte vor fi niste povesti hazlii.
Este interesant impactul pe care acest film il va avea asupra publicului japonez. Poate va obtine noi premii…
Tags: Cinematografie, cristian-mungiu, filme




(5 votes, average: 4.8 out of 5)

Chiar seara trecuta am avut o dezbatere asupra acestui film. Mi se spunea ca a fost facut doar pentru a crea senzatie mediatica. Personal, consider ca filmul este foarte concentrat si prezinta o realitate cruda a anilor din “Epoca de Aur”. Pe mine m-a atins la coarda sensibila. Alte pareri?
Asta e si ideea cu filmul asta: s-a mizat pe faptul ca este foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa lase rece pe cineva. Dar asta numai gratie subiectului, care a fost preluat ca atare din vremurile inchizitorii ale dictaturii comuniste. Dincolo de impactul pe care il are subiectul in sine si de niste scene surprinse (filmate) foarte bine nu prea vad de ce tocmai acest film a ajuns sa fie atat de premiat… Mi se pare o creatie cinematografica TIPIC romaneasca!