Ansamblul de la Nikkō

Putem considera, fără a greşi prea mult, că tot din arhitectura budistă face parte şi impresionantul mausoleu ridicat de shogunul Iemitsu în cinstea lui Ieyasu, capul de serie al dinastiei shogunale Tokugawa – ansamblul de la Nikkō.

Când japonezii au devenit conştienţi că şi ei pot crea ca alţii (China şi Corea), au dat o operă foarte originală, dar orgoliul propriei capodopere a dus la o arhitectură care e caracterizată în mod egal de forme de valoare şi decadenţe – barocul iberic – culmea kitchului.

Complexul de clădiri este o alcătuire îndrăzneaţă şi amplă, poate cea mai măreaţă din tot ce s-a construit vreodată în Japonia veche.

Un element remarcabil este poarta Yōmeimon poreclită Higurashi-no-mon, nume pus în relaţie cu intervalul de timp pe care un om ar putea să-l petreacă admirând policromia ei spectaculoasă şi minunatele sculpturi reprezentând dragoni sau lei. „Poarta Luminii Soarelui” serveşte ca intrare principală a altarului Tōshōgu (construit în sec XVII atât ca un mausoleu pentru primul shougun din clanul Tokugawa – Ieyasu, cît şi ca un loc pentru jertfă). Ea are în alcătuire 12 coloane, două corpuri laterale, celebrele frontoane cu acoperişuri triunghiulare, decorate cu cele mai migălite sculpturi posibile. Coloritul strălucitor, poleiala aurie, accentuează bogăţia cam stridentă a construcţiei. un alt element caracteristic pentru ornamentica excesivă este poarta Karamon la care se ajunge după depăşirea intrării principale. Aşezarea porţii Yōmeimon pe o colină liniştită, la umbra magnifică a criptomerilor, în preajam unui râu, a unui pod sacru, combinaţia roşului aprins al vopselei aplicate pe lemn, cu cea a verdelui vegetal, fac din întregul complex un element menit să iasă în evidenţă.

Stilul abordat la Nikkō (numit barocul japonez) a fost imitat apoi în diverse construcţii în întreaga ţară. Un astfel de exemplu este altarul principal de la Torinokosanjō, construit în 1783 .

Tendinţa spre decoraţie a continuat să se extindă odată cu dezvoltarea perioadei Edo; stâlpii de susţinere care fuseseră doar uşor ornamentaţi în stilurile anterioare au ajuns la sfârşitul perioadei Edo sa fie complet acoperiţi cu sculpturi reprezentând fie elemente ale florei fie ale faunei.

Concentrându-se foarte mult asupra ornamentaţiei excesive, au fost aduse puţine inovaţii în domeniul sistemului de construcţie; în această periodă se dezvoltă sistemul kiwarijutsu bazat pe module; conform acestui sistem, dimensiunile fiecărui element erau puse în relaţie cu toate celelatle elemente de design; fiind obligaţi sa se încadreze în aceste dimensiuni, singurul mod propriu de exprimare al arhitecţilor a fost ornamentica.

Tags: era edo, nikko

Reader's Comments

1. andreea cristea | May 16th, 2007 at 9:54 pm

   DIN PACATE CITESC ARTICOLUL DAR NU POT SA IL RELATIONEZ CU NICI O IMAGINE-ESTE GREU MAI ALES CAND NU STII EXACT CE SA ITI INCHIPUI. DA , INTR-ADEVAR ESTE FOARTE INTERESANT DAR NU STIU CUM ARATA ACEST TIP DE ARHITECTURA, SUNT NECESARE POZE!

2. Gabriela | May 17th, 2007 at 2:20 pm

   Da, intr-adevar, lipsa pozelor este una dintre probleme noastre in acest moment (in ceea ce priveste site-ul) si suntem constienti de ea!

   Este totusi destul de greu sa gasim daca nu pentru toate macar pentru majoritatea textelor postate material vizual care sa sustina corespunzator continutul, mai ales ca articole acceptam de la oricine (daca sunt respectate niste standarde). Prin urmare, nu putem conditiona persoanele dornice sa le fie publicate articolele printr-o restrictie referitoare la prezenta sau lipsa pozelor.

   In orice caz, echipa care administreaza site-ul are in vedere in prezent si rezolvarea acestui neajuns! Asa ca, nu va vom dezamagi si orice sugestii sunt oricand mai mult decat bine venite!!

   EXCELSIOR!!

3. Ioana | May 18th, 2007 at 4:12 pm

   Vom incerca solutionarea cat mai rapida a acestei probleme. Insa ochii mintii pot ajuta aproape intotdeauna

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website