Sarpe si cercel – Hitomi Kanehara

Autoarea renunta la studii inca de la varsta de 11 ani si decide sa cunoasca Japonia, dincolo de constrangerile impuse de sistemul educational. Astfel, la numai 19 ani va scrie romanul "Sarpe si cercel", roman ce urma sa castige Premiul Akutagawa, cea mai importanta distinctie literara japoneza. In prezent, Hitomi Kanehara este o scriitoare cunoscuta, care la numai 25 de ani a publicat 5 romane.

(more…)

Dragostea, si moartea, si valurile

Am descoperit aceasta carte, apartinand scriitorului Yasushi Inoue si tradusa de dna lector Anca Focseneanu, pe rafturile librariei Humanitas si mi-am spus ca trebuie sa o am si pe noptiera mea.
Marturisesc ca este acel gen de carte pe care nu o mai lasi din mana pana cand nu o termini. Sunt trei povestiri despre dragoste si despre nepotrivirea intre asteptari si faptele concrete. “Aniversarea casatoriei” este o poveste despre un cuplu care merge pana la sacrificiul suprem doar pentru a economisi bani. In “Gradina de piatra” ni se povesteste despre o “luna de miere” care se termina trist, iar cea de-a treia poveste, “Dragostea, si moartea, si valurile “ este singura care incepe sub semnul mortii, dar pare a se incheia intr-o nota optimista. Am citit cartea in doua ore, in care am refuzat sa aud telefonul sau sa citesc mailuri pentru ca stilul narativ al lui Yasushi Inoue este pur si simplu …captivant.
Va recomand aceasta carte pentru o zi de weekend sau, de ce nu, pentru o zi a saptamanii cand sunteti in metrou si aveti de mers dintr-un capat in altul al Bucurestiului.
Lectura placuta !

Straini

Autor : Taichi Yamada
Traducator : Iuliana Oprina
Editura : Humanitas
Colectia : Raftul Denisei
Anul aparitiei : 2007
O poveste despre singuratate, romanul Straini poate fi considerat un thriller, o fictiune de prima clasa, care i-a adus autorului Premiul Yamamoto Shugoro in 1987.
In anii ‘80, in Tokyo, il intalnim pe Hideo Harada, scenarist de succes, dar mai putin norocos pe plan sentimental. Acesta isi pierde atat sotia , cat si fiul ; sotia il paraseste pentru cel mai bun prieten, iar fiul pentru compania mamei sale. Intr-una din zile, Hideo se decide sa faca o plimbare pe strazile cartierului copilariei sale. Intr-o sala de spectacole, intalneste un barbat care pare a fi tatal sau, mort in urma cu treizeci de ani intr-un accident. Din acest moment, supranaturalul preia comanda. Parintii morti ai lui Hideo se uita la baseball si se entuziasmeaza la jocuri de carti in compania fiului lor care, vizitandu-i, incepe sa sufere de o boala misterioasa. Barbatul de patruzeci si opt de ani se lupta sa-si pastreze luciditatea. Cei doi nu pot fi decat o halucinatie, o proiectie al celor mai ascunse dorinte si a unei lipse acute de ocrotire si dragoste. Hideo nu-si poate infrana dorinta de fi alaturi de parintii sai din alta lume. Doar misterioasa femeie cu cicatrice, capabila de neasteptate gesturi de iubire , pare a fi cea care il salveaza din ghearele unei alte lumi. Cu toate acestea, ea la randu-i este doar un spirit sinucigas, dornic de a se razbuna pe cel care la un moment dat i-a refuzat cupa de sampanie.
Recomand aceasta carte pentru lipsa de sexualitate- obscenitate, atat de prezenta in fictiunea japoneza, cat si pentru plusul de suspans si senzatia de contopire cu atmosfera descrisa in ea.

Reprezentări ale jocului în « Copiii » lui Jun’ichiro Tanizaki

Definirea jocului este în esenţă un joc, datorită multitudinii de interpretări posibile, indiferent de nivelurile la care acestea sunt abordate. Ideea de « joc » (într-o măsură în care termenul este profanat, deoarece jocul presupune renunţarea la « idee », în sensul său primordial) şi interpetarea sa nu fac însă obiectul lucrării de faţă, ci tipurile de reprezentări ludice şi nu numai, prezente în textul « Copiii », semnat de către Jun’ichiro Tanizaki.
Cea mai de seamă reprezantare a jocului este, în primă instanţă, jocul de-a arta (jocul de-a literatura), care defineşte întregul textual. Astfel, acesta din urmă reprezintă un joc auctorial, având în vedere faptul că cea mai importantă trăsătură avută la bază, atât de joc cât şi de literatură (artă) este estetismul, în măsura în care avem în vedere teoria lui Schiller că jocul aparţine sferei esteticului. (more…)

“Piatra de foc” – Miyazawa Kenji

Eroul, Homoi, din opera „Piatra de foc”, primeste un cadou ce are sa ii schimbe viata foarte mult, fapt ce apeleaza la maximum la empatia cititorilor. Aceasta opera indeplineste foarte bine structura unei fabule, Miyazawa Kenji avand mai multe lucrari de acest tip. Cadoul ce aduce atat de multe schimbari in viata lui Homoi este o piatra, o piatra de foc, un obiect misterios precum o nestemata, in interiorul careia arde un foc. Aceasta piatra intra intr-o relatie speciala cu posesorul, flacara din interiorul acesteia schimbadu-si intensitatea in functie de comportamentul posesorului, arzand mai viguros sau staigandu-se treptat. (more…)

Tags: carte, Miyazawa Kenji, piatra de foc

Perioada Showa (1927 – 1989)

La inceputul perioadei Showa doua scoli se bucurau de popularitate si de autoritate pe plan national. Una dintre aceste scoli era asociata cu miscarea literara a proletarilor (literatura proletara), iar cealalta asociata curentului modernist, având reprezentanti precum: Yokomitsu Riichi si Kawabata Yasunari. Si literatura proletara lasa urme destul de profunde, dar de apreciat este mai degraba domeniul criticii, si nu cel al operelor propriu-zise, care nu s-au bucurat de prea mult succes in timp si au fost uitate odata cu stingerea curentului in sine. Miscarea proletara a fost inabusita de guvernul japonez dupa anii 1930, iar oamenilor de valoare ce erau adeptii acestei miscari, li s-a dat sansa fie sa recunoasca public ca ei, ca si guvernul de la vremea respectiva, adopta convingerea „marxista” sau se vor reprofila si vor scrie doar literatura „nonpolititca”. Acest lucru dovedeste ca nu este imposibil miscarii proletare sa gaseasca puncte comune cu militantii nationalisti extremisti. Slogane precum „Asia pentru asiatici” se muleaza foarte bine pe ideologiile ambelor parti, diferenta inte cele doua fiind doar de ton. (more…)

Tags: bungakukai, critica, Donald Keene, kikuchi-kan, Kobayashi Hideo, Literatură, Nakamura Mitsuo, perioada showa, politica, Yokomitsu Riich

Viata si cariera literara a lui Yasunari Kawabata-primul japonez care a primit premiul Nobel

Kawabata era fără îndoială un om modern, şi lucrările sale au fost marcate exclusiv de viaţa contemporană, dar Comitetul Premiului Nobel l-a onorat datorită afinităţii pe care lucrările sale le dezvăluie pentru tradiţiile japoneze.

1968 reprezintă o dată de mare însemnătate pentru literatura japoneză, fiind anul în care Japonia, reprezentată de Yasunari Kawabata, primeşte primul premiu Nobel pentru literatură, la o sută de ani după Restauraţia Meiji. Cu toate că Organizaţia Nobel premia inovaţia şi ceea ce putea fi considerat ieşit din comun, critici şi istorici literari, precum Donald Keene, privesc această reuşită ca rezultat al afinităţii lui Yasunari Kawabata pentru tradiţiile japoneze. Deşi această premiere i-a oferit lui Yasunari Kawabata o oportunitate unică de a-şi continua cariera artistică pe plan internaţional, la patru ani după decernare, scriitorul se sinucide, din cauze necunoscute, motivând parcă trecutul trist. (more…)

Tags: izu-no-odoriko, kawabata-yasunari, kikuchi-kan, koto, mishima-yukio, nemureru-bijo, nobel, senbazuru, sōshiki-no-meijin, utsukushisa-to-kanashimi-to, yama-no-oto, yukiguni

Erezii in haiku

În cele ce urmează îmi propun să comentez, nuanţându-le, două postulate fundamentale ale haiku-ului, înţelese, adesea, unilateral, restrictiv: natura ca subiect predilect al haiku-ului şi momentul haiku, definit ca exprimare a ceea ce se percepe într-o clipă, sau, mai generos, microrevelaţia tradusă prin „aha!”

În treacăt fie zis, nu cred nici că haiku-ul este, aşa cum se spune adesea în ultima vreme, un poem rostit dintr-o unică răsuflare; doar dacă acea răsuflare ar cuprinde cei 3 timpi ai respiraţiei complete în 4 măsuri: un vers (kigo) / două versuri (inspiraţie), kireji (apnee), două versuri / un vers (kigo) (expiraţie) – o măsură / două măsuri, o măsură, două măsuri / o măsură. (more…)

Tags: buson, choka, haikai no renga, haiku, katauta, kigo, kireji, matsuo basho, onji, roland barthes, sedoka, shajitsu, shasei, shiki, tanka, waka, yamaguchi seishi

Femeia nisipurilor, Kobo Abe

Titlu original: Suna no onna
Editura: Polirom
Anul ediţiei: 2004
Pagini: 266
Traducerea de: Magdalena Levandovski-Popa

Încadrarea romanului: modern, avangardist, suprarealist
Structura romanului: 3 părţi, 31 de capitole
Tema romanului: condiţia şi existenţa umană

Stil: Stilul lui Kobo Abe este unul obiectiv. Doctor de profesie, Kobo Abe observă personajele descriind fiecare reacţie a acestora ca şi cum şi-ar analiza pacienţii. Întreaga sa lucrare pare a fi o teză ştiinţifică, începând cu o adevărată enciclopedie a nisipului din primele pagini ale cărţii, apoi cu starea şi evoluţia lui Jumpei pe perioada captivităţii sale.

Personaje:
Niki Jumpei este un profesor pasionat de entomologie şi porneşte în căutarea unei noi specii de insecte. Este născut pe 7 martie 1924 aşa cum este specificat în dosarul dispariţiei sale. Fiind răpit, este nevoit să trăiască în aceeaşi casă cu o văduvă. Văduva este o femeie de aproximativ 30 de ani, al cărei soţ şi copil muriseră într-o avalanşă de nisip. Se întreţine din strânsul nisipului şi-l va alătura muncii sale şi pe Jumpei.

Rezumat:
Niki Jumpei este un profesor din Tokyo, o personalitate introvertită, (more…)

Tags: carte, Femeia nisipurilor, Kobo Abe, recenzie

HAIKU- dincolo de granita timpului

Shin-Zen-Bi au reprezentat coordonatele clasice dupa care s-au ghidat in mod traditional japonezii aproape in toate formele artistice, fie ca a fost vorba de literatura, artele plastice sau cele martiale. Sunt trei concepte ce ne trimit la un ultim stadiu de universalitate, unde Shin (adevarul), adica epistemologia umana, Zen (Binele), adica etica umana si Bi (frumusetea), adica estetica umana, sunt combinate pentru a da nastere unui sistem de valori echilibrat si comprehensiv. Acesta face ca practicarea acestor forme de arta sa fie un lucru ce merita osteneala, semnificativ. O astfel de viziune holistica asupra vietii sau asupra culturii este specifica demersului japonez si transcede, dupa cum am mai spus, toate formele artistice nipone. (more…)

Tags: buddhism, haijin, haiku, matsuo basho, nagata koi, shin zen bi