Din 24 iunie timp de o săptămână vom avea din nou ocazia să vedem filme japoneze la Cinemateca Eforie în cadrul Galei Filmului Japonez. În fiecare seară va fi difuzat un film începând cu ora 18.30.

În programul din acest an figurează producții regizate de personalități renumite din cinematografia japoneză precum Kitano Takeshi, Sakamoto Junji, Harada Masato, Kuroki Kazuo și Nakae Yuji.

Unul dintre spectacolele – eveniment din cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a fost piesa „Însemnări din Tokyo” a companiei Seinendan, pusă în scenă la Centrul de Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului.

Regizorul și directorul trupei Seinendan este Hirata Orizata, unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani japonezi și totodată consilier pe probleme culturale al prim-ministrului Japoniei.

Pe 4 iunie domnul Hirata Oriza a susținut o conferință în care a vorbit despre evoluția teatrului japonez modern și despre locul ocupat de noul concept dramatic pe care îl propune prin lucrările sale în teatrul contemporan.

Prin piese ca „Însemnări din Tokyo”  Hirata Oriza aduce față în față grupuri de indivizi ce aparțin unor contexte diferite, problematizând prin intermediul situațiilor care apar funcția de comunicare a limbajului, precum și poziția – adeseori dificilă – a celor ce mediază între grupuri.

Intriga piesei, atât de subtilă încât riscă să treacă neobservată, se dezvăluie treptat printr-un limbaj colocvial, lipsit de emfază și de teatralitate dar surprinzător de artistic, dovedind încă o dată că drama autentică este mai aproape de viața de zi cu zi decât ne-am fi așteptat.

În speranța că această scurtă prezentare v-a stârnit curiozitatea, vă invit cu căldură să nu pierdeți ocazia de a viziona piesa „Însemnări din Tōkyō” pusă în scenă de compania Seinendan la Teatrul Nottara pe 9 și pe 10 iunie. 

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, ajuns la ediția a XVII-a (28 mai – 6 iunie 2010), ne oferă ocazia unică de a vedea spectacolele unor trupe de teatru din toată lumea, iar Japonia va fi reprezentată în acest an de nu mai puțin de cinci companii teatrale.

 În data de 30 mai Teatrul Național „Radu Stanca” a găzduit piesa Oedip Rege a trupei Yamanote Jijōsha, aflată pentru a doua oară în România, după ce la ediția de anul trecut a festivalului ne-a impresionat cu spectacolul Titus Andr@nicus.

 În viziunea regizorului Yasuda Masahiro personajele clasice ale lui Sofocle au fost fiecare simultan dublu reprezentate – printr-o ipostaza vizibilă omote, care evoluează mecanic pe o scenă amenajată pe scenă, și o ipostază invizibilă ura – reprezentant al voinței zeilor, adevăratul sediu al conflictelor. Vechea temă a tragediei ateniene a neputinței omului în fața destinului fost ilustrată memorabil de ipostazele vizibile ce acționau mânuite prin fire nevăzute de către forțe a căror cruzime nu cunoaște compasiunea umană.

 Această transpunere originală mi-a amintit de spectacolele de teatru Nō, în care mișcarea cu totul specială a actorului sugerează că apare în ipostaza de mesager dintr-o altă lume, iar spectatorului i se cere să participe activ la reprezentație, completând cu imaginația proprie elementele lăsate invizibile.

 Dar deși aduce în actualitate o tehnică și o perspectivă cu tradiție de peste șase secole, piesa a uimit publicul prin noutatea abordării, oferindu-ne provocarea de a ne exersa simțul pentru limbajul dramatic în care alternanța registrelor se produce brusc.

 Compania Yamanote Jijōsha activează pe scena teatrului din Tokyo încă din anii 80 și este renumită pentru tehnicile de teatru experimental care dau o notă distinctivă reprezentației dramatice. Despre istoria trupei și despre conceptul regizoral al lui Yasuda Masahiro puteți afla mai multe vizitând pagina web a companiei Yamanote Jijōsha.

Din data de 1 ianuarie 2010 il putem urmari pe prim-ministrul japonez Hatoyama Yukio pe Twitter – http://twitter.com/hatoyamayukio.

Premierul si-a deschis si un blog, intitulat “Hato Cafe”, http://hatocafe.kantei.go.jp/, prin care isi propune sa comunice direct cu cetatenii Japoniei.

Un an bun tuturor!

Începând din 16 septembrie la conducerea guvernului japonez se află Hatoyama Yukio, liderul Partidului Democrat Japonez. La alegerile din 30 august, PDJ a ieşit victorios în faţa Partidului Liberal Democrat care s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt pe parcursul a cinci decenii.  Conform sondajelor, japonezii au aşteptări mari din partea cabinetului de miniştri inaugurat de Hatoyama, care şi-a propus o abordare nouă a problemelor de stat.

Iata cum, cu mic, cu mare, invatam limba japoneza intr-un cadru relaxant! Am invatat deja formulele de salut, cum sa ne caligrafiem numele, un mic cantecel si…cateva animalute. Ne-am amuzant privind imagini din Japonia si ascultand limba japoneza.

Va asteptam sa va alaturati atelierelor noastre!
Mata ne!

Japonia isi construieste primul parc la inaltime, deasupra unei intersectii aglomerate din Tokyo, pentru a oferi locuitorilor celui mai aglomerat oras din lume o oaza de vegetatie, informeaza Earth Telegraph.
Scopul acestui parc este de a scadea temperaturile si de a oferi un spatiu verde de recreere. Dupa o lunga perioada in care zgarie-norii, cladirile de birouri, blocurile de apartamente si statiile de tren s-au luptat pentru spatiu, urbanistii japonezi incep sa caute noi perspective de dezvoltare.
Situat la mica distanta de statia Shibuya, unul dintre cele mai aglomerate locuri din oras, parcul Ohashi 1 – chome Park va fi suspendat la inaltimi intre 7 si 35 de metri deasupra traficului, reprezentand mai mult de sapte kilometri patrati de spatiu verde.
“Orasul este tot mai fierbinte, iar temperaturile sunt in crestere, asa ca vrem sa cream spatiu verde pentru a duce la scaderea temperaturilor”, a declarat un purtator de cuvant al agentiei guvernamentale care se ocupa de constructia parcului. “Tokyo nu are mult spatiu verde, deci vrem sa cream si un mediu de relaxare pentru locuitori”, a adaugat acesta.

NASA a anuntat marti lansarea unui satelit ce urmeaza sa supravegheze emisiile globale de dioxid de carbon, relateaza AFP.

Lansarea s-a efectuat de la baza militara Vandenberg din California. Satelitul a fost lansat cu ajutorul unei rachete Taurus XL, iar NASA TV a difuzat imagini de la eveniment.

Misiunea satelitului, numit Orbiting Carbon Observatory (OCO), este intocmirea unei harti cu distribuirea geografica a surselor de CO2 si studierea schimbarilor pe care le sufera in timp, se arata intr-un comunicat al NASA.

Acesta este primul satelit lansat de NASA in scopul studierii emisiilor de CO2. In ianuarie, Japonia a lansat un satelit care are o misiune similara.
Misiunea satelitului a esuat, pentru ca modulul care il transporta nu a reusit sa se desprinda de racheta, anunta NASA.

„ Fie ca e vorba de un graunte de nisip sau un munte, in apa se scufunda la fel”
Oldboy

OLD BOY – SYMPHATY FOR LADY VENGEANCE
SYMPHATY FOR MR. VENGEANCE

Pana cum 4 ani imi inchipuiam ca era de ajuns sa vad „Nasul”, „Cetateanul Kane” si „American Beauty” pentru a ma considera o persoana care a gustat din frumusetea celei de-a 7 arte. In 2004, un regizor depre care nimeni nu stia nimic aduce la Cannes un film care sterge de pe fata, zambetul superior al americanilor. O drama de doar 2 ore si jumatate – manifestul cinematografiei coreene impotriva comercialului american.
OLDBOY- este un film senzational, cu o poveste simpla fara scenarii fantastice dar care insa iti lasa un gust amar la sfarsit ridicand o serie de intrebari si paradoxuri.Filmul are la baza subiectul unei povesti manga scrisa de Nobuaki Minegishi si Garon Tsuchia.
Cat de rau poate face unei persoane o vorba aruncata in vant? De aici pot porni o serie de reactii in lant si consecinte la care nici nu te asteptai. Folosindu-se de acest sistem, regizorul Chan-wok Park creeaza Oldboy, film care in 2004, va primi la Cannes marele premiu Palme d’Or.
Personajul principal Oh Dae-Su este rapit si inchis pentru o perioada de 15 ani fara insa a i se comunica motivul pentru care a fost incarcerat. Mai mult decat atat i se cenzureaza accesul informational din exterior, neprimind nici o stire din partea familiei ci doar cateva crampeie de realitate prin intermediul televizorului. Acesta perioada il transforma pe Oh Dae-Su intr-un robot capabil sa faca orice pentru a afla de ce a fost inchis si pentru a se razbuna. Halucinant pentru telespectator este faptul ca portretul lui Oh Dae-Su este creionat in asa fel incat sa descrie omul obisnuit caruia i se intampla o tragedie, intr-o zi obisnuita a vietii sale, fara a avea o explicatie pentru nedreptatea de care are parte. Este eliberat apoi pentru a i se da sansa de afla motivul pentru care a post privat de libertate.
Razbunarea, leimotivul acestor capodopere artistice, este obiectul tinta al personajelor pricipale insa cheia fiecarui scenariu consta tocmai in paradoxul urmatoarei intrebari: cine are dreptul sa se razbune? De exemplu in Oldboy in cele 5 zile in care cauta raspunsul la intrebarea vietii sale, printr-un sir de intamplari acesta afla ca autorul rapirii este un fost coleg de liceu care avusese o aventura cu propria sora, relatie dezvaluita publicului de personajul principal al filmului. Rumoarea provocata de secretul dezvaluit duce la suicidul fetei incestuoase. Telespectatorul este pus sa aleaga intre 2 situatii cu incarcaturi identice care aveau in mintea oricarui dintre noi dreptul la propria razbunare. Indepartandu-se de orice cliseu hollywood-ian regizorul ia o hotarare drastica si imparte in mod egal atat razbunarea cat si esecul: rapitorul isi are partea de razbunare atunci cand ii dezvaluie lui Oh Dae-Su faptul ca persoana de care se indragostise in cele zile de libertate este propria fiica, iar rapitul apeland la un psihiatru isi sterge memoria pentru a-si continua relatia cu fata regasita (facandu-se vinovat de acelasi pacat al incestului pe care in tinerete il acuzase). Asadar, scenariul ne dezvaluie o situatie absolut originala, un final ce se deschide ca un evantai in ultimele 5 minute ale filmului, iar regizorul un fin psiholog transforma portretul barbatului inocent din primele 5 minute, intr-un monstru capabil sa apleleze la orice tertip pentru a-si pastra iubirea incestuoasa.

SYMPHATY FOR LADY VENGEANCE – daca in prima parte, personajul principal era un barbat care isi cauta razbunarea, al doilea capitol al trilogiei este Lee Young Ae, o tanara femeie inchisa timp de 13 ani pentru o crima, savarsita in timp ce era eleva. Eliberata aceasta isi cauta razbunarea impotriva barbatului care era cu adevarat razpunzator pentru crima comisa. Aliindu-se cu prietenele pe care si le facuse in inchisoare, da de urmele adevaratului faptas, isi construieste o arma speciala si se pregateste sa primeasca partea ei de razbunare asa cum si-a dorit-o timp de 13 ani. Inainte de evenimentul ce ii va schimba viata, regizorul ca si in cazul lui Oldboy, ne dezvaluie cateva detalii din viata tinerei: eleva in ultimele clase de liceu, ramane insarcinata cu un tanar si de frica parintilor cere ajutorul profesorului de care se simtea apropiata. Acesta ii promite ca ii va ascunde secretul cu conditia sa declare ca ea a facut crima de care era raspunzator. Pentru a-si proteja copilul, accepta aceasta povara insa in inchisoare realizeaza ca efortul ei a fost in zadar: fetita este data spre adoptie la o famile americana. Eliberata din inchisoare porneste in cautarea celor doua persoane importante din viata ei: fetita pe care a parasit-o si profesorul criminal. Reuseste sa dea de urma amandurora si in minutele ce par punctul culminant al filmului, Lee Young Ae isi indeapta pistolul catre profesor si il foloseste ca translator pentru a-i spune fetitei (instrainata de limba materna) despre motivele pentru care a parasit-o, insa realizeaza ca cele 5 jucarii pe care criminalul le avea ca amulete atarnate la telefon reprezentau tot atatia copii ucisi cu bestialitate. Cum razbunarea este un izvor din care toti avem dreptul sa ne desfatam, femeia pune la cale o intalnire la care ii invita pe parintii copiilor decedati. In felul acesta facem cunostiinta cu alte 5 personaje insetate de razbunare al caror destin fusese complet schimbat de gestul criminalului. In sediul scolii aflat in paragina in care pe rand invatasera copii, sunt invitate cele 5 familii ca la o sedinta cu parintii. Acestia provenind din medii diferite nu-si explicau de ce tocmai ei fusesera alesi sa duca povara copiilor ucisi. Cercetarile nu duceau nicaieri tocmai pentru ca profilul criminalului era tot timpul diferit insa modul de operare acelasi: dupa ce rapea copii, inregistra un mesaj video pe care il trimitea parintilor in care cerea o suma imensa pentru rascumparare insa si dupa achitarea sumei cerute, copii nu se intorceau acasa.
Enigma este dezvaluita la sedinta de Lee Young Ae pentru ca urmarind casetele inregistrate de profesor, dupa mesajul in care se cerea rascumpararea, copii erau ucisi cu brutalitate. La finalul intalnirii, dupa ce toti au vizionat casetele filmate de criminal, Lee Young Ae le da posibilitatea de a alege destinul criminalului: fie sa il predea politiei fie sa il ucida in grup si sa pastreze secretul toata viata. In felul acesta cei prezenti aleg a 2 varianta si pregatiti ca de un carnagiu (pelerine de plastic si diverse unelte de tortura) rand pe rand au posibilitatea de a-i face rau criminalului fara insa ai cauza moartea, aceasta revenindu-i ultimei persoane. Hraniti de cele vazute si de stupiditatea scopului pentru care profesorul strangea banii (acesta dorea sa isi achizitioneze un yacht) ii urmarim pe cei 5 parinti cum ii aplica criminalului pedeapsa hotarata la sedinta. Filmul nu este doar o expunere sangeroasa ci o pilda filosofica.
Razbunarea nu tine cont de varsta, conditie sociala, religie sau sex. Este o reactie profund umana ale carei substraturi nu le intelege decat cel care o pune in practica.

In a treia parte SYMPATHY FOR MR. VENGEANCE, situatia descrisa se afla la limita obisnuitului: un tanar surdo-mut de conditie medie simte ca nu poate face nimic pentru sora bolnava de rinichi. Asa ca apeleaza la un gest extrem: rapeste fetita directorului firmei care ii refuzase cererea de a-i creste salariul. La fel ca celelate personaje ale lui Chan-wook Park si Ryu ar ca si caracteristica principala naivitatea inchipuindu-si ca gestul rapirii nu va avea nicio consecinta: nu isi dorea decat sa faca rost de banii necesari unei transplant asa ca rapirea era realizata in asa fel incat cea mica sa nu isi dea seama de garviatatea situatiei. Daca orice film Hollywood-ian s-ar fi incheiat optimist, destinul personajului ia o turnura spectaculoasa: primeste banii pentru transplant, insa in acelasi timp isi pierde si sora. Infricosata de complicatiile pe care un astfel de gest ar putea sa le aiba se sinucide lasand un bilet in care isi scrie ultima dorinta: aceea de a fi inmormantata in locul ei preferat (la marginea raului unde isi petrecuse momentele fericite ale copilariei). Scenariul se complica in momentul in care copila rapita moare inecata chiar in timp ce Ryu isi inmormanta sora. Tatal fetitei afla de identitatea rapitorului insa gustul placut al razbunarii este de scurta durata pentru ca, dupa ce il ucide pe Ryu, la randul lui este ucis.
Un domino in care razbunarea este forta care impinge piesele si caruia ii cad prada toti cei care nutresc un astfel de sentiment. Doua ore in care pesonajele se transforma sub ochii nostri fiind foarte greu sa facem diferenta dintre bun, rau, pozitiv si negativ.
Cineastii au remarcat creativitatea scenariului construit asemenea unui puzzle care compune imaginea unui singur personaj: omul. Trilogia razbunarii a deschis apetitul Occidentului pentru filmele coreene, remake-urile acestora fiind in stadiu de post-productie. Din pacate Hollywood-ul are „un talent” din a transforma capodopere asiatice in rateuri cinematografice dar aducatoare de box-office asa ca nu ar fi rau daca post-productia s-ar prelungi la infinit (parerea mea – „One missed call, „The eye”, the Shutter” etc).
Cinematografiei contemporane nu ii este strain termenul de razbunare: „Corbul”, „ V from Vendeta”, „Kill Bill” sau „Gladiatorul” sunt doar cateva dintre titlurile ce au ca subiect acesta actiune. Insa razbunarea lui Park Chan-Wook este una totala de parca personajele isi au in ADN inscris acest sentiment. Netinand cont de riscuri, de conceptul crestin al obrazului intors, de legi care interzic astfel de manifestari, personajele sunt dispuse sa riste totul pentru a-si satisface nevoia launtrica de echilibru. Poate si datorita trecutului recent, razbunarile sunt sangeroase, utilizand ca arme instrumente ce sa gasesc in gospodarie sau in sertarele oricarei bucatarii, facand in felul acesta din razbunare un concept la indemana oricui.
Dupa cateva miliarde de ani de evolutie este de ajuns un gest pentru a anula conditia umana. Personajele se intorc in primitiv, se folosesc de ce au la indemana iar singurul lucru care le opreste este moartea adversarului. Rafinata asemenea unei bijuterii, conceptia cinematografica beneficiaza de cadre neintalnite in Occident, incadraturi spectaculoase, zone de sharf specifice Asiei si coloraturi subtile ale peliculei. Trilogia a fost gandita asemenea unei figuri geometrice perfecte – un patrat- unde cele 4 laturi imagine, scenariu, sunet sunt perfect legate de coloana sonora al carui autor a fost angajat pentru toate cele trei parti. Astfel, Yeong-wook Jo apeleaza la Vivaldi ca inspiratie, iar rezultatul se concretizeaza intr-una din cele mai bune compozitii pentru cinematograf. In felul acesta figura geometrica de care vorbeam mai sus isi pastreaza proportiile perfecte de-alungul celor trei capitole. Atmosfera incarcata din film se traduce intr-o coloana sonora de exceptie de care se poate bucura inclusiv o persoana ce nu a vazut filmul- beat-uri incarcate de adrenalina, valsuri traduse pentru contemporani dar si sunete electronice capabile sa redea stari complexe precum anxietatea.
Asa cum subtitlul referatului spune „ Fie ca e vorba de un graunte de nisip sau un munte, in apa acestea se scufunda la fel”, exista legi ale naturii carora suntem subjugati inca de la nastere, iar meritul lui Chan-wook Park este de a inscrie razbunarea pe lista acestora.