DEIXISUL In Limba Japoneza – Categorii deictice

Cadrul deictic cuprinde toate informaţiile despre contextul situaţional al comunicării. Aceste informaţii pot fi separate după natura lor şi, prin urmare, deicticele şi expresiile deictice ce aduc aceste informaţii pot fi grupate în următoarele categorii: deixisul personal, deixisul spaţial, deixisul temporal şi deixisul social.

Deixisul personal şi deixisul social
Deixisul personal oferă informaţii strict legate de locutorul şi de alocutorul participanţi la actul comunicării. Informaţiile encodate de deixisul personal pot oferi indicii asupra mai multor aspecte, precum identificarea locutorului şi a alocutorului, sexul acestora sau al referentului, numărul, relaţiile sociale dintre locutor şi alocutor sau cele dintre locutor şi referent. Coordonata deictică personală este o componentă intrinsecă a deixisului social, şi prin urmare vor fi tratate împreună.
Noţiunea de deixis (inclusiv deixisul personal) a fost importată în lingvistica japoneză după modelul occidental. Însă, acest lucru nu a fost unanim acceptat de către lingviştii japonezi. Astfel, s-au făcut afirmaţii că originea deixisului în limba japoneză are la bază noţiunile uchi şi soto, şi nu elementele exprimate de pronumele personale din limbile indo-europene. Această afirmaţie, luată nu din perspectivă naţionalistă, reprezintă principiile japoneze ideologice de bază ce susţin modelul noţiunii de masă, de grup . De aici s-ar putea deduce că ponderea cea mai mare în limba japoneză o are deixisul social. Acest lucru poate fi dovedit şi prin faptul că în limba japoneză se încearcă evitarea folosirii pronumelor personale, astfel deixisul personal având o frecvenţă redusă. În limba japoneză „pronume personal” face parte din clasa substantivelor – daimeishi, de aceea, în funcţie de interlocutor sau de context sunt folosite şi pronume – boku, watashi,- şi substantive: otōsan, okāsan, sensei.

2.1.1 Deixisul social; formele de politeţe şi formele umile

În limba japoneză axa politeţii este stabilită strict ierarhic. Prin folosirea formelor corespunzătoare, relaţiile sociale dintre locutor, alocutor şi referent sunt conturate. Enunţul se modifica în funcţie de coordonatele deictice ce ancorează enunţul.
Axa politeţii şi axa locutor alocutor se pot suprapune când alocutorul este şi persoana onorificată. Formele umile nu se folosesc decât de către locutor şi, prin extindere, peste membrii uchi ai locutorului. Acestea nu se utilizează în legătură cu subiectul sintactic al enunţului, ci cu alocutorul sau o terţă persoană la care se face referire. Forma onorifică de respect este precum o specie de acord între subiect şi predicat, iar în ceea ce priveşte forma umilă aceasta este precum o specie de acord între predicat şi complement.

(1) 私は 先生を　お助けした。
Watashi wa sensei o o-tasuke shita.
eu TEMĂ profesor AC ONOR a ajuta PERF
„Eu l-am ajutat pe domnul profesor.”

(2) 先生は ルーマニアに お帰りになった。
Watashi wa rūmania ni o-kaeri ni natta.
profesor TEMĂ România LOC ONOR a se întoarce PERF
„Domnul profesor s-a întors în România.”

Formele onorifice şi cele de politeţe sunt două forme distincte care pot fi folosite în paralel, în funcţie de scopul enunţului. Formele de politeţe sunt folosite pentru a exprima politeţea faţă de alocutor.

(3) 太郎が　来ました。
Tarō ga kimashita.
Tarō TEMĂ a veni POL PERF
„Tarō a venit.”

Dacă situaţia nu o cere, se foloseşte forma neutră.

(4) 太郎が 来た。
Tarō ga kita.
Tarō NOM a veni PERF
„Tarō a venit.”

Onorificarea se raportează strict la persoana despre care se vorbeşte şi niciodată la alocutor.

(5) 先生は　お笑いになった。
Sensei wa o-warai ni natta.
profesor NOM ONORIF a râde PERF
„Domnul profesor a început să râdă.”

Poate exista şi cazul când, interlocutorul fiind o persoană superioară, adresarea cere să fie politicoasă, dar în acelaşi timp persoana despre care se vorbeşte trebuie onorificată. În acest caz, se vor folosi ambele forme, forma politicoasă şi cea onorifică. Formele pot exista în paralele, fără a se exclude reciproc.

(6) 先生は　お笑いになりました。
Sensei wa o-warai ni narimashita.
profesorul NOM ONORIF a râde POL PERF
„Domnul profesor a început să râdă.”

Prefixele o- şi go- sunt folosite ca marcă a politeţii, cât şi ca forme onorifice. Aceste sufixe sunt ambigue, deoarece pot fi şi mărci ale înfrumuseţării cuvintelor, mai ales a substantivelor. Folosirea lui o- ca marcă a politeţii faţă de alocutor este specifică limbajului feminin. Particulele o- şi go- mai pot fi folosite ca marcă a respectului şi când sunt folosite împreună cu un obiect sau o acţiune a unei alte persoane căreia i se datorează respect.

(7) 先生の お体の 調子は けっこ良いです。

Tags: deixis, deixisul, gramatica, Lingvistica

Pages: 1 2

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website