Deixisul Personal Si Social In Limba Japoneza

Restricţii impuse în limba japoneză de deixisul personal şi social

Deixisul social impune o serie de restricţii în cadrul elementelor ce pot fi utilizate într-un enunţ. Factorul social major ce determină aceste restricţii este ideologia japoneză reprezentată de uchi şi soto. Pe acest criteriu se face o deosebire strictă între statutul social ierarhic dintre locutor şi alocutor, elementele utilizate în situaţia vorbirii schimbându-se în funcţie de apartenenţa alocutorului la cadrul uchi sau soto. Această deosebire se stabileşte şi faţă de referent, luându-se în considerare şi apartenenţa persoanei care nu este de faţă, dar despre care se vorbeşte la cadrul uchi sau soto. De exemplu, în cadrul familial, care ţine de cadrul uchi, dacă vorbirea are loc între tată şi fiu şi se face referire la mamă, locutorul fiind fiul, acesta va folosi pentru exprimarea referentului forma onorifică o-kāsan:

(14) お母さんと　買い物に　行った。
O-kāsan to kaimono ni itta.
mama ONOR şi cumpărături ALL a merge PERF
„Am mers cu mama la cumpărături.”

Îmsă în cazul în care interlocutorul este o persoană care aparţine cadrului soto, iar locutorul rămâne tot fiul, referentul va fi marcat prin haha:

(15) 母と　買い物に　行った。
Haha to kaimono no itta.
mama şi cumpărături ALL a merge PERF
„Am mers cu mama la cumpărături.”

Motivul acestei restricţii poate fi explicat prin relaţia socială de apartenenţă a cadrului uchi sau soto. Spaţiul denumit uchi este cadrul familial, cadrul relaţiilor de rudenie şi eventual al prietenilor foarte apropiaţi. Însă, şi în cadrul acestui micro-sistem relaţiile ierarhice rămân valabile. De aceea, în exemplul (14), când locutorul era fiul, iar alocutorul tatăl, locutorul face referire din punctul său de vedere la mama sa, care îi este superioară pe scara ierarhică. Astfel, referenţialitatea trebuie făcută în registrul onorific.
În cazul (15), când alocutorul aparţine cadrului soto, iar locutorul vorbeşte despre cineva din cadrul său uchi, elementul referenţial va fi la forma neutră, exprimat prin termenul generic haha, indiferent dacă interlocutorul îi este inferior, egal sau superior locutorului. Dacă alocutorul este superior locutorului, acest lucru trebuie evidenţiat prin forma de politeţe a verbului. Prin urmare, deixisul social este forma de politeţe a verbului:

(16) 母と 買い物に 行きました。
Haha to kaimono ni ikimashita.
mama şi cumpărături ALL a merge POL PERF
„Am mers cu mama la cumpărături.”

Cadrul uchi poate fi extrapolat şi la nivelul societăţii. Este atât de dinamic încât, în societatea japoneză, fiecare grup şi fiecare firmă în parte creează un cadru uchi, în care se aplică regulile ierarhice. Dacă avem doi angajaţi, egali în funcţie, care vorbesc despre şeful lor, aceştia vor vorbi folosind forme onorifice sonkeigo.

(17) 社長は 出席なさいます。
Shachō wa shusseki nasaimasu.
Director TEMĂ prezent a face ONOR
„Directorul este (prezent).”

Când un angajat vorbeşte cu o persoană străină ce ţine de cadrul soto, chiar dacă vorbeşte despre şeful său, trebuie să folosească formele umile kenjogo, iar referentul va fi marcat nu cu funcţia, ci cu numele.

(18) 田中さんは 出席いたします。
Tanaka-san shusseki itashimasu.
Tanaka domnul TEMĂ prezent a face POL
„Domnul Tanaka este (prezent).”

Formele umile kenjōgo sunt folosite atât în cadrul soto cât şi în cadrul uchi, când locutorul vorbeşte despre sine cu un superior.
Am văzut până la acest punct schimbările şi formele impuse de deixisul social. Fiecare formă reprezintă deixisul social, indiferent dacă este vorba despre un sufix de politeţe, de forma onorifică sau de forma de politeţe a unui verb.
Nu doar deixisul social impune anumite restricţii, ci şi deixisul personal. În cazul verbelor ce exprimă stări mentale, senzaţii şi sentimente, deixisul personal impune condiţia strictă ca locutorul să poată afirma doar despre sine acţiunea acestor verbe mentale. Mai exact, locutorul trebuie să fie subiectul verbelor mentale sau emoţionale şi tot el trebuie să suporte consecinţele acestora. Vorbitorul nativ japonez trebuie să facă diferenţa între el (persoana gramaticală I) şi restul persoanelor pentru folosirea verbelor de stare la forma adecvată.

(19) 私はうれしい。
Watashi wa ureshii.
eu TEMĂ vesel
„Eu sunt vesel.”

(20) ＊母はうれしい。
*Haha wa ureshii.
*mama TEMĂ vesel
„Mama este veselă.”

(21) 母はうれし がっている／そうだ。
Haha wa ureshigatte iru / sōda.
mama TEMĂ veselă AUX NON-TRECUT/ se pare PERF
„Mama este veselă / se pare ca e veselă”

Tags: deixis, deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Pages: 1 2

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website