Deixisul Spatial

Contextul comunicării trebuie să aibă şi o localizare spaţială. Identificarea locaţiei spaţiale se face prin referire la locaţia locutorului. Se poate determina locaţia şi prin referire la locaţia alocutorului. Astfel, sunt relevante raporturile de distanţă (apropiere / depărtare) faţă de participanţi, cât şi poziţia relativă a acestora.
În limba română, de cele mai multe ori, adverbele de loc „aici” şi „acolo” codifică parametrul care indică distanţa faţă de locutor. Există forme specializate precum adverbul „într-acolo”, ce cuprinde în sine ideea de mişcare dinspre locutor, sau adverbul „încoace”, care include în sensul său apropierea de locutor. Diferenţierea „aici / acolo” este făcută doar din punct de vedre al distanţei faţă de locutor. În limba japoneză informaţiile exprimate de deixisul spaţial oferă mult mai multe detalii despre situarea în spaţiu a locutorului, cât şi despre cea a alocutorului. Referinţa spaţială este făcută tot din punct de vedere al locutorului, dar este luată în calcul şi distanţa faţă de alocutor. Dacă locutorul se referă la spaţiul în care se află, spaţiul apropiat lui, se foloseşte adverbul koko „aici”. Pentru spaţiul depărtat de locutor, dar apropiat de alocutor se foloseşte soko „acolo” iar pentru spaţiul depărtat atât de locutor cât şi de alocutor se foloseşte asoko. După cum am văzut, în limba română există unele elemente deictice ce cuprind în sensul lor noţiunea de direcţie, iar în limba japoneză regăsim corespondentele acestora, dar diferenţiate pe trei niveluri: kochira, sochira, achira.
În limba japoneză diferenţierea pe trei niveluri a distanţei faţă de locutor, cât şi faţă de alocutor se face cu ajutorul seriei ko-, so-, a- do-. Acestea nu sunt pronume de sine stătătoare. Prin combinare acestea pot deveni pronume demonstrative, adverbe, adverbe de direcţie cu două forme (formală şi informală).

	こ ko	そ so	あ a	ど do
～いつ itsu	こいつ koitsu „acesta, ăsta”	そいつ soitsu „acela, ăla”	あいつaitsu „acela, ăla”	どいつ doitsu „care, cine”
~う u	こう kō „aşa”	そう          sō „astfel”	ああ         aa „asa”	どう     dō „cum”
~こ            ko	ここ             koko „aici”	そこ soko „acolo”	あそこ asoko „acolo”	どこ doko „unde”
~ちら  chira (~っち)    (cchi)	こちら kochira こっち kocchi „pe aici”	そちら sochira そっち socchi „pe acolo”	あちら achira あっち acchi „pe acolo”	どちら dochira どっち docchi „pe unde”
~れ re	これ kore „acesta/aceasta”	それ sore „acela/acea”	あれ are „acela/acea”	どれ dore „care”
~んな nna (~ういう) (uiu)	こんな konna こういう kouiu „aşa”	そんな sonna そういう souiu „astfel”	あんな anna ああいう aaiu „astfel”	どんな donna どういう douiu „cum”

Seria ko-, so-, a-, do-, poate encaoda informaţii pentru toate tipurile de deixis, uneori având şi valoare anaforică. Informaţia encodată de aceste serii este mereu aceeaşi şi ţine de distanţa spaţială, temporală sau de cea socială a locutorului şi a alocutorului faţă de referent. O interpretare simplă ar fi că ko- reprezintă zona din imediata vecinătate a locutorului, so- este zona relativ depărtată de locutor, dar mai apropiată de alocutor iar zona a- este zona cea mai depărtată. În continuare vom folosi graficul (44) pentru a stabili relaţiile dintre locutor, alocutor şi ko-, so-, a-. Considerând că locutorul şi alocutorul sunt într-o relaţie de opoziţie şi nu pot fi incluşi în aceeaşi zonă, (44 1.), pentru exprimarea deicticelor, indiferent de natura lor, locutorul va folosi ko- pentru cele aflate în apropierea sa şi so- pentru cele mai apropiate de alocutor. Pentru restul elementelor ce nu intra în zona de relaţie dintre locutor şi alocutor se va folosi a- . Însă, această teorie nu satisface toate situaţiile de comunicare, astfel că, în cazul în care doar locutorul este în centrul deictic, acesta va folosi alte reguli de referire. Precum în graficul (44 2.a) locutorul va folosi pentru imediata sa apropiere ko- iar pentru depărtare şi restul va folosi so-. Trebuie adăugat şi cazul în care locutorul şi alocutorul formează o entitate comună wareware „noi”, exemplul (44 2.b), caz în care locutorul va trata tot ce ţine de apropierea sa şi a alocutorului cu ko-, care este distant, atât faţă de el, cât şi faţă de alocutor cu so- iar ce este cel mai îndepărtat cu a- . Definiţia finală, unanim acceptată a deicticelor ko-, so-, a- este reprezentată în exemplul (44 3.).

Tags: deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Pages: 1 2

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website