Deixisul Temporal In Limba Japoneza

În general, timpul este perceput ca un element în continuă mişcare, într-un singur sens. Pe axa temporală un eveniment se poate raporta la un alt eveniment ca precedent, simultan sau posterior. De aceea, deixisul temporal este perceput analog cu cel spaţial, putându-se spune despre un eveniment că s-a petrecut înainte sau după.
Există două modalităţi de reprezentare a trecerii timpului în funcţie de care raporturile dintre evenimente vor fi diferite. Una ar fi când lumea este considerată o constantă, iar timpul curge prin lume, dinspre viitor spre trecut. Alta ar fi când timpul este considerat constant, iar lumea trece prin timp dinspre trecut spre viitor. Pe baza acestor două moduri de percepere a timpului, fiecare poate selecta modul de raportare la timp. Însa, nu toate limbile au dezvoltat ambele sisteme de percepţie a timpului, prin urmare modul de raportare la timp se va face doar dintr-o singură perspectivă. De exemplu, când elementul „lumea” este considerat constant, referirile la timp se vor face cu „săptămâna care vine” sau „săptămâna trecută”. Când „timpul” este considerat elementul constat, se vor folosi referinţe la timp precum week ahead. Limba română a dezvoltat modalitatea de percepere a trecerii timpului luând „lumea” ca element constant. De aceea, în limba română referenţialitatea temporală se poate face doar într-un singur mod, neputându-se folosi sintagme precum „luna din faţă” pentru a se referi la viitor. Limba japoneză, ca şi limba română, a dezvoltat doar modalitatea de percepere a trecerii timpului considerând „lumea” element constant: rai shū „săptămâna care vine”.
O limbă care să dezvolte ambele sisteme de percepere a trecerii timpului ar fi limba engleză, ce permite referirea la viitor prin sintagmele week ahead, când timpul este considerat elementul constat, şi next week, când „lumea” este considerată ca elementul constant.
În afară de sintagmele ce fac referenţialitatea temporală, mai putem distinge: elementele ce fac referire la un punct din timp concret, fără durată de desfăşurare precum sanji „ora trei”, elemente ce fac referire la perioade de timp hiru „prânz”, la care se poate face referinţă doar la punctul de începere sau de sfârşit Hiru no ato „după prânz”. Se pot distinge elemente deictice temporale ce fac referire la perioade de timp cu durată fixă hi, „zi”, shū, „săptămână”, ghetu, „lună” de acele elemente deictice temporale cu perioadă determinată, dar cu regularitate ciclică stabilită calendaristic precum jyūgatsu, „octombrie”.
Referenţialitatea deicticelor temporale este realizată în vorbire prin trei categorii gramaticale distincte. Prima ar fi prin demonstrativele din seria ko-, so-, a-, do- după cum am prezentat în secţiunea 2.2. A doua categorie ce realizează referenţialitatea elementului temporal este timpul gramatical al verbelor, cel mai important, deoarece face distincţia între trecut, prezent şi viitor, iar ultima categorie sunt elementele lexicale ce sunt deictice prin natura şi sensul lor.
Asemănător cu deixisul spaţial, deixisul temporal are două demonstrative în opoziţie unul faţă de celălalt: „acum” ce se referă la un timp proximal şi „atunci” ce se referă la un timp distant. În limba romană, precum şi în limba engleză, adverbele care se referă la timpul distant „atunci” then, nu oferă nici o informaţie legată de anterioritatea sau posterioritatea momentului, adică nu sunt specializate în a desemna viitorul sau trecutul. Există limbi care fac diferenţa între referinţa unui timp distant, trecut sau viitor.
Spre deosebire de limbile română şi engleză, japoneza nu are adverbe temporale. Pentru a desemna timpul proximal se foloseşte substantivul ima care înseamnă „acum”, iar pentru desemnarea unui timp distant se folosesc demonstrativele sono şi ano, împreună cu substantivul toki „timp”. După cum se poate observa, se apelează la seria deictică ko-, so-, a-, do-. Substantivul ima va fi la concurenţă cu demonstrativul kono toki, dar al doilea are o utilizare generică ce nu va desemna decât noţiunea de „acum, momentul de faţă”.

(55) 今 ぼうしを かぶって 下さい。
Ima bōshi o kabutte kudasai.
acum pălărie AC a pune pe cap –te va rog.
„Acum vă rog să vă puneţi pălăriile pe cap.”

(56) この時 カメラがあれば 良かった。
Kono toki kamera ga areba yokatta.
în momentul acest aparat de fotografiat NOM a avea COND bine PERF
„Ce bine ar fi fost daca aş fi avut aparatul de fotografiat în momentul acesta.”

Tags: deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Pages: 1 2

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website