Buna Ziua,ma numesc Alexandru,sunt din Cluj,si as dori sa va intreb daca stie cineva un reprezentant al unei firme constructoare de masini din japonia…dar as dori sa fie chiar japonez,pentru ca dansii sunt mai receptivi la astfel de inventii…impreuna cu un prieten de-al meu am inventat un motor electromagnetic,care suntem siguri ca ar fi o revolutie pe piata masinilor ecologice! Si in primul rand,noi toti am avea de castigat! Va multumesc…pt contact adresa mail: free……..e@gmail.com

As dori sa stiu cum pot face rost de niste cursuri pentru incepatori , fiindca doresc sa deschid un club de Cultura Japoneza in liceul meu . Am sprijinul didactic necesar am nevoie doar de materiale teoretice si practice pe care sa le tin la club.

IMAGINI ALE LUMII TRECĂTOARE
Durata: 18 decembrie – 28 martie 2010
Locatia: Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu

Kunisada – un mare gravor al şcolii Utagawa
Gravură japoneză din secolul al XIX-lea

Muzeul Naţional de Artă al României vă invita la expoziţia Imagini ale lumii trecătoare. Kunisada – un mare gravor al şcolii Utagawa. Gravură japoneză din secolul al XIX-lea, organizate de Secţia de Artã Orientalã a MNAR, în urma unei minuţioase cercetãri a colecţiei de artã japonezã pãstrate în patrimoniul muzeului.
Curatorul expoziţiei şi autorul catalogului care însoţeşte expoziţia este Carmen Brad, specialist în arta extrem orientală.

Expoziţia reuneşte un ansamblu de şaizeci şi trei de gravuri policrome create de Utagawa Kunisada (1786-1865), unul dintre cei mai populari maeştri gravori ai vremii sale, artist deosebit de prolific, desenator şi colorist redutabil.

Discipol al lui Utagawa Toyokuni (1769-1825), cel mai influent membru al şcolii Utagawa, Kunisada îşi consolidează încã din tinereţe o poziţie privilegiatã printre gravorii de notorietate ai epocii, abordând o varietate de teme, dar în special reprezentarea frumuseţii feminine şi a actorilor de teatru kabuki.

Kunisada a avut parte de o posteritate artistică sinuoasă, determinată şi de variaţia calităţii gravurilor de-a lungul carierei sale, gravuri adeseori finalizate în colaborare cu numeroşi discipoli.

Opera sa este caracterizata prin varietatea a subiectelor şi energia creatoare aproape nelimitată, întemeiată pe respectul tradiţiei. A fost colecţionat cu pasiune de către amatorii de artă occidentali, care au descoperit prin intermediul operelor sale lumea exotică a Japoniei.
Viu admirat pentru forţa desenului şi culorile vibrante, a inspirat pictori impresionişti şi postimpresionişti, care i-au copiat gravurile în picturile lor.

Din ansamblul de gravuri aflate în colecţiile MNAR au fost selectate exemplarele cele mai valoroase ca realizare artistică şi calitate a imprimării. Ele ilustreazã cîteva dintre temele predilecte la Kunisada: imagini cu femei frumoase, scene de teatru, portrete de actori, lucrãri inspirate din literatura, istoria şi legendele Japoniei.

O secţiune specialã este dedicatã lucrãrilor care îl prezintã pe Genji/Mitsuuji, personaj literar ilustru în epocã. Expoziţia cuprinde si un set de gravuri create în colaborare cu marele peisagist Utagawa Hiroshige (1797-1858).

Noul Cinematograf al Regizorului Roman
STUDIOUL Horia Bernea, Muzeul Taranului Roman, str. Monetariei nr. 3

Week-end-ul este animat la Noul Cinematograf al Regizorului Roman!
Sambata si duminica, cinefilii din Bucuresti, mici si mari, sunt asteptati pentru o zi plina la proiectii, incepand cu ora 11.00 si pana seara, dupa ora 20.30.
Filme de animatie, dar si pelicule de lung metraj invoca programul unei scurte vacante in afara citadinului, un program variat si plin de desfatari.
Sfarsitul saptamanii va propune proiectii speciale de filme de animatie pentru cei mici si familie.

Ponyo
regia lui Hayao Miyazaki, film de animatie, Japonia, 2008, 101 min. Pentru 5 +.

Un orasel pe malul marii. Sosuke, un baietel de cinci ani, traieste sus, pe o stanca de unde privelistea asupra marii e fabuloasa. Intr-o dimineata, Sosuke o descopera pe Ponyo, un pestisor de aur care are capul prins intr-un borcan de gem. Salvata de baiat, Ponyo devine tot mai fascinata de acesta si nu s-ar mai da dusa, dar Fujimoto, tatal ei, un vrajitor ce traieste pe fundul marii, o forteaza sa se intoarca acasa. “Vreau sa devin om”, tipa Ponyo, iar furia lui Fujimoto nu mai cunoaste margini.

PROGRAM

Vineri, 22 ianuarie
18:00 politist, adjectiv,regia Corneliu Porumboiu, Romania, 2009, 115 min.
20:30 AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR 1. TOVARASI, FRUMOASA E VIATA,regia Hanno Höfer, Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Razvan Marculescu, Constantin Popescu, Romania, 2009, 75 min.Subtitrare in engleza.

Sambata, 23 ianuarie
11:00 Arthur si razbunarea lui Maltazard,regia Luc Besson, film de animatie, Franta, 2009, 93 min. Pentru 7 +.
14:00 Ponyo, regia Hayao Miyazaki, film de animatie, Japonia, 2008, 101 min. Pentru 5 +.
16:30 Cealalta irina,regia Andrei Gruszniczki, Romania, 2009, 90 min.
18:30 AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR 1. TOVARASI, FRUMOASA E VIATA,regia Hanno Höfer, Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Razvan Marculescu, Constantin Popescu, Romania, 2009, 75 min.Subtitrare in engleza.
20:30 Concertul / Le concert,regia Radu Mihaileanu, Romania – Franta – Italia – Belgia, 2009, 119 min.

duminica, 24 ianuarie
11:00 Arthur si razbunarea lui Maltazard,regia Luc Besson, film de animatie, Franta, 2009, 93 min. Pentru 7 +.
14:00 Ponyo, regia Hayao Miyazaki, film de animatie, Japonia, 2008, 101 min. Pentru 5 +.
16:30 AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR 2. DRAGOSTE IN TIMPUL LIBER,regia Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Razvan Marculescu, Cristian Mungiu, Constantin Popescu Jr., Romania, 2009, 92 min.Subtitrare in engleza.
18:30 Concertul / Le concert,regia Radu Mihaileanu, Romania – Franta – Italia – Belgia, 2009, 119 min.
20:45 politist, adjectiv,regia Corneliu Porumboiu, Romania, 2009, 115 min.

marti, 26 ianuarie
18:00 Concertul / Le concert,regia Radu Mihaileanu, Romania – Franta – Italia – Belgia, 2009, 119 min.
20:30 AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR 2. DRAGOSTE IN TIMPUL LIBER,regia Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Razvan Marculescu, Cristian Mungiu, Constantin Popescu Jr., Romania, 2009, 92 min.Subtitrare in engleza.

joi, 28 ianuarie
18:00 Concertul / Le concert,regia Radu Mihaileanu, Romania – Franta – Italia – Belgia, 2009, 119 min.
20:30 Cealalta Irina,regia Andrei Gruszniczki, Romania, 2009, 90 min.

Pentru sinopsisuri, trailere si imagini din filmele proiectate la NCRR accesati blogul http://noulcinemato graf.blogspot. com
Noul Cinematograf al Regizorului Roman este un proiect realizat prin fonduri Phare.

Am reusit sa vad Ponyo, Concertul si Amintiri din Epoca de Aur si pot sa va spun ca sunt minunate! Asa ca VIZIONARE PLACUTA TUTUROR!!!!

Vreti sa urmatiti LIVE posturile japoneze de TV? Acum este posibil cu urmatorul program: KeyHoleTV. Acesta poate fi downlodat de pe site-ul http://www.v2p.jp/video/index.html (sau de aici versiunea in engleza)
Dupa ce apasati butonul de download veti fi directionati pe o pagina care arata ca imaginea de jos.

Dati click pe Winodws:

Dati click pr SetupHTV3.13.exe si downloadul trebuie sa inceapa.

Pentru a evita toti pasii de mai sus puteti simplu sa dati aici click si sa il downlodati automat.

Dupa ce ati downloadat programul urmati pasii de instalare si in cateva minute sunteti gata sa va uitati la orice post TV japonez. Cu acest program puteti sa urmariti LIVE urmatoarele posturi: KBS Kyoto, Nihon Terebi, TBS, Terebi Tokyo, Asashi Terebi, CNN Japan, J-wave, KBS, Asia TV, Fujiterebi si multe altele. Ca bonus aveti access si la cateva posturi de radio.

Have fun si vizionare placuta!! Poate ne mai auzim sa mai schimbam niste impresii si comentam emisiunile pe care le-am vazut .

În general, timpul este perceput ca un element în continuă mişcare, într-un singur sens. Pe axa temporală un eveniment se poate raporta la un alt eveniment ca precedent, simultan sau posterior. De aceea, deixisul temporal este perceput analog cu cel spaţial, putându-se spune despre un eveniment că s-a petrecut înainte sau după.
Există două modalităţi de reprezentare a trecerii timpului în funcţie de care raporturile dintre evenimente vor fi diferite. Una ar fi când lumea este considerată o constantă, iar timpul curge prin lume, dinspre viitor spre trecut. Alta ar fi când timpul este considerat constant, iar lumea trece prin timp dinspre trecut spre viitor. Pe baza acestor două moduri de percepere a timpului, fiecare poate selecta modul de raportare la timp. Însa, nu toate limbile au dezvoltat ambele sisteme de percepţie a timpului, prin urmare modul de raportare la timp se va face doar dintr-o singură perspectivă. De exemplu, când elementul „lumea” este considerat constant, referirile la timp se vor face cu „săptămâna care vine” sau „săptămâna trecută”. Când „timpul” este considerat elementul constat, se vor folosi referinţe la timp precum week ahead. Limba română a dezvoltat modalitatea de percepere a trecerii timpului luând „lumea” ca element constant. De aceea, în limba română referenţialitatea temporală se poate face doar într-un singur mod, neputându-se folosi sintagme precum „luna din faţă” pentru a se referi la viitor. Limba japoneză, ca şi limba română, a dezvoltat doar modalitatea de percepere a trecerii timpului considerând „lumea” element constant: rai shū „săptămâna care vine”.
O limbă care să dezvolte ambele sisteme de percepere a trecerii timpului ar fi limba engleză, ce permite referirea la viitor prin sintagmele week ahead, când timpul este considerat elementul constat, şi next week, când „lumea” este considerată ca elementul constant.
În afară de sintagmele ce fac referenţialitatea temporală, mai putem distinge: elementele ce fac referire la un punct din timp concret, fără durată de desfăşurare precum sanji „ora trei”, elemente ce fac referire la perioade de timp hiru „prânz”, la care se poate face referinţă doar la punctul de începere sau de sfârşit Hiru no ato „după prânz”. Se pot distinge elemente deictice temporale ce fac referire la perioade de timp cu durată fixă hi, „zi”, shū, „săptămână”, ghetu, „lună” de acele elemente deictice temporale cu perioadă determinată, dar cu regularitate ciclică stabilită calendaristic precum jyūgatsu, „octombrie”.
Referenţialitatea deicticelor temporale este realizată în vorbire prin trei categorii gramaticale distincte. Prima ar fi prin demonstrativele din seria ko-, so-, a-, do- după cum am prezentat în secţiunea 2.2. A doua categorie ce realizează referenţialitatea elementului temporal este timpul gramatical al verbelor, cel mai important, deoarece face distincţia între trecut, prezent şi viitor, iar ultima categorie sunt elementele lexicale ce sunt deictice prin natura şi sensul lor.
Asemănător cu deixisul spaţial, deixisul temporal are două demonstrative în opoziţie unul faţă de celălalt: „acum” ce se referă la un timp proximal şi „atunci” ce se referă la un timp distant. În limba romană, precum şi în limba engleză, adverbele care se referă la timpul distant „atunci” then, nu oferă nici o informaţie legată de anterioritatea sau posterioritatea momentului, adică nu sunt specializate în a desemna viitorul sau trecutul. Există limbi care fac diferenţa între referinţa unui timp distant, trecut sau viitor.
Spre deosebire de limbile română şi engleză, japoneza nu are adverbe temporale. Pentru a desemna timpul proximal se foloseşte substantivul ima care înseamnă „acum”, iar pentru desemnarea unui timp distant se folosesc demonstrativele sono şi ano, împreună cu substantivul toki „timp”. După cum se poate observa, se apelează la seria deictică ko-, so-, a-, do-. Substantivul ima va fi la concurenţă cu demonstrativul kono toki, dar al doilea are o utilizare generică ce nu va desemna decât noţiunea de „acum, momentul de faţă”.

(55) 今 ぼうしを かぶって 下さい。
Ima bōshi o kabutte kudasai.
acum pălărie AC a pune pe cap –te va rog.
„Acum vă rog să vă puneţi pălăriile pe cap.”

(56) この時 カメラがあれば 良かった。
Kono toki kamera ga areba yokatta.
în momentul acest aparat de fotografiat NOM a avea COND bine PERF
„Ce bine ar fi fost daca aş fi avut aparatul de fotografiat în momentul acesta.”

Lingvistul Fujioka Katsuji (1872-1935) scoate în evidenţă 14 caracteristici ale familiei uralo-altaice si afirma:

limba japoneză trebuie mai întâi văzută ca parte integrantă a familiei uralo-altaice, ca prioritate în încercarea de a o raporta teoriei de apartenenţă la familia indo-germanică

Cele 14 trăsături caracteristce, care ar demonstra că japoneza aparţine familiei uralo-altaică, sunt:
1. nu există secvenţe consonantice care să apară în poziţia iniţială a cuvântului ;
2. nu există cuvinte autohtone care să conţină sunetul ‘r’ in poziţia iniţială a cuvântului;
3. există armonie vocalică ;
4. nu există articol ;
5. nu există gen gramatical;
6. inflexiunile verbale sunt exprimate prin sufixe ;
7. există numeroase tipuri de terminaţii verbale ;
8. declinarea se realizează prin particule ;
9. se folosesc particule post poziţie ;
10. pentru posesie se foloseşte verbul existenţial ‘a fi’ şi nu ‘a avea’;
11. în construcţiile comparative este folosit ablativul ‘faţă de’ în loc de ‘de cât’;
12. în construcţiile interogative se utilizează o particulă specifică, plasată la sfârşitul propoziţiei ;
13. conjuncţiile nu sunt utilizate pe o scară largă ;
14. modificatorii precedă partea modificată, iar complementul este plasat înaintea verbului .

Din data de 1 ianuarie 2010 il putem urmari pe prim-ministrul japonez Hatoyama Yukio pe Twitter – http://twitter.com/hatoyamayukio.

Premierul si-a deschis si un blog, intitulat “Hato Cafe”, http://hatocafe.kantei.go.jp/, prin care isi propune sa comunice direct cu cetatenii Japoniei.

Un an bun tuturor!

Contextul comunicării trebuie să aibă şi o localizare spaţială. Identificarea locaţiei spaţiale se face prin referire la locaţia locutorului. Se poate determina locaţia şi prin referire la locaţia alocutorului. Astfel, sunt relevante raporturile de distanţă (apropiere / depărtare) faţă de participanţi, cât şi poziţia relativă a acestora.
În limba română, de cele mai multe ori, adverbele de loc „aici” şi „acolo” codifică parametrul care indică distanţa faţă de locutor. Există forme specializate precum adverbul „într-acolo”, ce cuprinde în sine ideea de mişcare dinspre locutor, sau adverbul „încoace”, care include în sensul său apropierea de locutor. Diferenţierea „aici / acolo” este făcută doar din punct de vedre al distanţei faţă de locutor. În limba japoneză informaţiile exprimate de deixisul spaţial oferă mult mai multe detalii despre situarea în spaţiu a locutorului, cât şi despre cea a alocutorului. Referinţa spaţială este făcută tot din punct de vedere al locutorului, dar este luată în calcul şi distanţa faţă de alocutor. Dacă locutorul se referă la spaţiul în care se află, spaţiul apropiat lui, se foloseşte adverbul koko „aici”. Pentru spaţiul depărtat de locutor, dar apropiat de alocutor se foloseşte soko „acolo” iar pentru spaţiul depărtat atât de locutor cât şi de alocutor se foloseşte asoko. După cum am văzut, în limba română există unele elemente deictice ce cuprind în sensul lor noţiunea de direcţie, iar în limba japoneză regăsim corespondentele acestora, dar diferenţiate pe trei niveluri: kochira, sochira, achira.
În limba japoneză diferenţierea pe trei niveluri a distanţei faţă de locutor, cât şi faţă de alocutor se face cu ajutorul seriei ko-, so-, a- do-. Acestea nu sunt pronume de sine stătătoare. Prin combinare acestea pot deveni pronume demonstrative, adverbe, adverbe de direcţie cu două forme (formală şi informală).

Seria ko-, so-, a-, do-, poate encaoda informaţii pentru toate tipurile de deixis, uneori având şi valoare anaforică. Informaţia encodată de aceste serii este mereu aceeaşi şi ţine de distanţa spaţială, temporală sau de cea socială a locutorului şi a alocutorului faţă de referent. O interpretare simplă ar fi că ko- reprezintă zona din imediata vecinătate a locutorului, so- este zona relativ depărtată de locutor, dar mai apropiată de alocutor iar zona a- este zona cea mai depărtată. În continuare vom folosi graficul (44) pentru a stabili relaţiile dintre locutor, alocutor şi ko-, so-, a-. Considerând că locutorul şi alocutorul sunt într-o relaţie de opoziţie şi nu pot fi incluşi în aceeaşi zonă, (44 1.), pentru exprimarea deicticelor, indiferent de natura lor, locutorul va folosi ko- pentru cele aflate în apropierea sa şi so- pentru cele mai apropiate de alocutor. Pentru restul elementelor ce nu intra în zona de relaţie dintre locutor şi alocutor se va folosi a- . Însă, această teorie nu satisface toate situaţiile de comunicare, astfel că, în cazul în care doar locutorul este în centrul deictic, acesta va folosi alte reguli de referire. Precum în graficul (44 2.a) locutorul va folosi pentru imediata sa apropiere ko- iar pentru depărtare şi restul va folosi so-. Trebuie adăugat şi cazul în care locutorul şi alocutorul formează o entitate comună wareware „noi”, exemplul (44 2.b), caz în care locutorul va trata tot ce ţine de apropierea sa şi a alocutorului cu ko-, care este distant, atât faţă de el, cât şi faţă de alocutor cu so- iar ce este cel mai îndepărtat cu a- . Definiţia finală, unanim acceptată a deicticelor ko-, so-, a- este reprezentată în exemplul (44 3.).

Verbele de dare-primire cu direcţie determinată, ca ageru, kureru sau morau, au o utilizare condiţionată de rolul participanţilor la actul comunicativ, mai exact de caracteristicile legate de coordonatele deictice. Prin selectarea unuia dintre aceste verbe, autorul enunţului comunică o informaţie nouă legată de direcţia acţiunii, cât şi stabilirea rolurilor între participanţi. Autorul enunţului nu trebuie să fie mereu subiectul acestuia. Faţă de limba română, după cum se poate vedea, în limba japoneză verbului „a da” îi corespund două verbe: ageru şi kureru. Ambele înseamnă „a da”, însă, în funcţie de verbul selectat, intervin restricţii din punct de vedere al rolurilor persoanelor participante, cât şi al persoanei care poate luat rolul de beneficiar sau de subiect al verbului. Cele două diferenţe care determină folosirea unuia dintre cele două verbe sunt: locutorul este subiectul verbului şi alocutorul este beneficiarul acţiunii verbului. Folosirea selectivă a unuia dintre verbe determină restricţii ce ţin de deixisul personal. Aceste restricţii permit doar anumitor categorii a persoanei gramaticale să ocupe locul subiectului sau pe cel al beneficiarului. Acest lucru este determinat de ierarhia persoanei gramaticale: persoana I > persoana a II-a > persona a III-a. Pe scurt, această restricţie impusă de deixisul personal indică ce persoană gramaticală poate ocupa rolul de subiect şi pe cel de beneficiar în enunţul cu aceste verbe.
Verbul ageru, care este cel mai apropiat ca sens şi ca nuanţă de verbul din română „a da”, poate avea ca subiect persoana I, adică locutorul, iar ca beneficiar al acţiunii verbului persoana a II-a sau persoana a III-a, precum în exemplul (28) şi respectiv (29).

(28) 私が あなたに 本を あげる。
Watashi ga anata ni hon o ageru.
eu NOM tu DAT carte AC a da.
„Eu îţi dau ţie o carte.”

(29) 私が 彼に 本を あげる。
Watashi ga kare ni hon o ageru.
eu NOM el DAT carte AC a da.
„Eu îi dau lui o carte”

Subiectul verbului poate fi persoana a II-a gramaticală, iar beneficiarul persoana a III-a.

(30) あなたが　彼に　本を あげる。
Anata ga kare ni hon o ageru
tu NOM el DAT carte AC a da.
„Tu îi dai lui o carte”

Subiectul verbului poate fi persoana a III-a gramaticală, iar beneficiarul tot persoana a III-a.

(31) 彼が　田中さんに　本を あげた。
Kare ga Tanaka-san ni hon o ageta.
el NOM Tanaka DAT carte AC a da PERF
„El i-a dat domnului Tanaka o carte.”

Restul combinaţiilor posibile între rolurile persoanelor gramaticale sunt incorecte.

(32) ＊あなたが　私に　本を あげる。
*Anata ga watashi ni hon o ageru.
*tu NOM eu DAT carte AC a da.
„Tu îmi dai mie o carte.”

(33) ＊彼が　私に　本を あげる。
*Kare ga watashi ni hon o ageru.
*el NOM eu DAT carte AC a da.
„El îmi dă mie o carte.”

(34) ＊彼が　あなたに　本を あげる。
*Kare ga anata ni hon o ageru.
*el NOM tu DAT carte AC a da.
„El îţi dă ţie o carte.”

Aceste restricţii respectă regula ierarhiei persoanelor gramaticale, cea mai puternică fiind persoana I, iar cea mai slabă fiind persoana a III-a. Putem evidenţia mai bine acest lucru cu ajutorul graficului (35), ce reprezintă axul ierarhic al celor trei persoane gramaticale, în partea dreaptă fiind limita superioară. Dacă atribuim unei persoane gramaticale rolul de subiect, pentru ca enunţul să fie corect, rolul beneficiarului poate fi luat doar de persoanele din partea stângă, cele inferioare pe axul ierarhic.

(35)

Grafic verbe dare primire

Verbul kureru este folosit pentru completarea paradigmei verbului ageru. Prin urmare, combinaţiile ce nu sunt acceptate la verbul ageru vor avea corespondent prin folosirea verbului kureru. După cum am văzut în exemplul (32), verbul ageru nu poate avea subiectul persoana a II-a gramaticală, iar beneficiarul persoana I. Însă, prin folosirea verbului kureru în locul verbului ageru, subiectul poate fi persoana a II-a gramaticală iar beneficiarul persoana I gramaticală.