Kinkakuji şi Ginkakuji

Pavilionul de Aur a fost construit în 1398 de către Yoshimitsu – al treilea shogun din clanul Ashikaga fiind o structură organizată pe 3 nivele, situată în mijlocul unui lac dublându-şi astfel măreţia prin reflecţia în apă. Prin plasarea construcţiei, în aşa fel încât să se armonizeze cu peisajul înconjurător (grădina artificială, insula artificială şi eleşteul), se subliniază de fapt un principiu estetic. O întreagă simbolică stă încifrată în aranjarea pietrelor, în distribuirea pomilor şi în formele construcţiei. Parterul pavilionului este alcătuit dintr-un număr de „încăperi de locuit” distribuite după stilul shinden. Etajul de mijloc are plafonul decorat, găzduind o imagine a marelui Buddha. Etajul superior are austeritatea stilului Zen, având o singură încăpere destinată retragerii cu sine şi rugăciunilor. Peste tot, interiorul pavilionului era placat cu folii de aur dar focul nu a cruţat nici această bijuterie. Clădirea actuală este o replică fidelă originalului şi a fost înălţată în anul 1955.

Pavilionul de Argint a fost ridicat un secol mai târziu iar arhitectura sa, de o mare simplitate, a stat sub semnul budismului Zen. Construcţia, începută în 1483, nu mai păstrează din acea perioadă decât micul pavilion Tougudou şi grădina Pavilionului de Argint, pavilion terminat în 1489.

În intervalul de un secol dintre cele două construcţii au fost înregistrate diferite modificări ale stilului de construcţie care pot fi puse în evidenţă prin comparaţia primelor nivele ale templelor: în cazul Templului de Aur avem de a face cu stilul Shinden care s-a dezvoltat în perioada Heian, caracterizat prin existenţa unei mari suprafeţe centrale înconjurată de camere periferice şi verande; iniţial, pereţii sunt compuşi din shitomido – un fel de jaluzele duble; la al doilea nivel apar uşile glisante din lemn mairado cât şi ferestre zăbrelite; în cazul Templului de Argint pereţii shitomido au fost integral înlocuiţi cu shōji (ecrane glisante acoperite cu hârtie), demonstrând existenţa unui stil ulterior; de asemenea, planul a abandonat camera centrală în favoarea unei combinaţii de spaţii mai mici, stil care s-a folosit de atunci în colo.

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website