O Privire Prin Shinjuku

La începutul epocii Tokugawa, Shinjuku era doar un sat aflat pe drumul care lega Edo de regiunea Kōshū (în prezent în prefectura Yamanashi). Curând a ajuns în stăpânirea daimyo¬-ului Naitō sub numele de Naitō Shinjuku. Aflat pe un drum des folosit de negustori a devenit un loc prosper pentru prostituţie ceea ce a condus la închiderea sa de către shogunat. La scurt timp a fost redeschis şi a devenit înfloritor datorită hanurilor, caselor de ceai şi bineînţeles datorită prostituţiei. Momentul cel mai important a fost construirea gării din Shinjuku (1855) care a asigurat transformarea sa dintr-un sat într-un important centru pentru comerţ.

După Marele Cutremur din Kantō din 1923 a început un proces de reconstruire a capitalei Tōkyō. Arhitecţii au prevăzut extinderea spectaculoasă a oraşului încă de la începutul secolului al XX-lea şi au început elaborarea unor planuri de descentralizare a Tōkyō. Astfel reconstruirea oraşului distrus de cutremur s-a făcut pe baza planurilor concepute de arhitecţii ce urmăreau descentralizarea. Printre noile centre care au apărut în urma acestui proces se află Ginza, Shinjuku, Asakusa, Shibuya.
Dintre cartierele reconstruite Shinjuku avea să devină centrul de afaceri. Deşi reconstrucţia cartierului a început după cutremurul din 1923, caracterul său a început să se definească abia după Al Doilea Război Mondial. Ridicarea noului cartier s-a făcut în jurul gării Shinjuku, gara care în prezent este cea mai aglomerată gară din Tōkyō – într-o singură oră prin gara Shinjuku trec 138 de trenuri, iar numărul călătorilor este de aproximativ trei milioane şase sute de mii pe zi (Pons, 311). (Despre acest cartier Philippe Pons afirmă că este un loc pe unde “toată lumea trece, a trecut sau va trece” – p. 307). Unul dintre membrii grupului de arhitecţi însărcinaţi cu executarea planurilor de reconstrucţie a Tōkyō a fost Uchida Yoshifumi. Acesta a început cu reconstruirea părţilor de Vest, respectiv de Est ale gării continuînd cu idei mai îndrăzneţe precum construirea sediului Guvernului.
Adevăratul Shinjuku se conturează odată cu construirea primului zgîrie-nori. La sfârşitul anilor 1960 a fost înălţat hotelul Keio Plaza (lucrările au fost finalizate în 1971). Hotelul are o înalţime de 62 de metri şi un total de 47 de etaje. Dezvoltarea tehnicilor de asigurare a clădirilor împotriva seismelor a înlesnit construirea unor clădiri mult mai înalte decît Keio Plaza – în anii 1970 s-a construit în Vestul Shinjuku un zgîrie-nori cu o înălţime de peste 200 de metri.
Shinjuku a devenit în timp centrul de afaceri al Tōkyō – în zgîrie-norii din Shinjuku se află sediul a nenumărate companii. Mai mult, numeroasele centre comerciale (デパート), baruri, cluburi, hoteluri fac din Shinjuku un important centru de consum.
Dar mai mult decît un centru de afaceri, Shinjuku este un cartier clocotind – adevăratul Shinjuku se dezvăluie noaptea când miile de サラリーマン şi office lady uită de costumele gri şi descoperă esenţa oraşului. Shinjuku este fie comparat cu Montparnasse sau Soho în perioada lor înfloritoare, fie cu New York-ul zilelor noastre. Tot Pons descrie cartierul astfel:

Collage des architectures, des mentalités et des valeurs, Shinjuku est un univers cosmopolite par son caractère écletique et l’ampleur du périmètre émotionnel qu’il procure a qui s’y aventure. C’est un quartier qui transcende ses dimensions réelles, assumant les contraires (le travail et le plaisir) et s’offrant comme un espace de reconquête, pied à pied, de son territoire par l’individu. (Pons, 309)

Un element remarcabil legat de Shinjuku este oraşul subteran. Totul a pornit de la construirea unei linii de metrou în anii 1950 care trecea prin gara Shinjuku. Cu timpul comercianţii au invesit şi au apărut magazine şi localuri. Când au început lucrările de construire a unei parcări subterane, proiectul a luat amploare şi s-a construit şi un spaţiu de promenadă. Spaţiul este într-o continuă expansiunea şi astfel a apărut un nou oraş sub oraşul propriu-zis (la începutul anilor 1980 suprafaţa oraşului subteran era de opt mii de metri pătraţi).

Philippe Pons remarcă şi faptul că, la fel ca alte cartiere importante din Tōkyō, Shinjuku are o structură circulară, pornind de la gară. Pons socoteşte librăria Kinokuniya centrul cartierului şi privind în jur descoperă o primă zonă – în jur de 300 de metri în jurul librăriei care constituie un adevărat univers al femeilor: buticuri de lux, mari magazine, restaurante şi cafenele scumpe. În această zonă activităţile se desfăşoară în general în timpul zilei. În următoarea zonă, la aproximativ 600 de metri de Kinokuniya sunt numeroase bistrouri, baruri, săli de jocuri, cinematografe şi cluburi de strip-tease. Este bineînţeles o lume a bărbaţilor, guvernată de alcool şi plăcere. Ultima zonă şi cea mai întunecată este cea mai îndepărtată de punctul central şi este reprezentată de universul aşa-numitelor love hotels ラブホテル – aceste hoteluri oferă camere pentru o noapte sau doar pentru 休憩 (una până la trei ore). Discreţia este foarte importantă, contacul cu angajaţii fiind deseori redus la zero. (Pons, 317)
În timpul zilei, unul dintre locurile cele mai populare din Shinjuku este Shinjuku Gyoen　新宿御苑. Acest parc este vizitat mai ales în martie-aprilie de localnici sau turişti veniţi să admire florile de cireş. La polul opus se află zone precum Kabukichō 歌舞伎町 aflat în apropierea gării Shinjuku. Planul iniţial prevedea construirea unui teatru kabuki de unde zona a primit numele Kabukichō. Chiar dacă planul nu a mai fost urmat s-a păstrat numele şi Kabukichō a devenit „cartierul roşu” din Shinjuku. Acesta este celebru pentru love hotels, baruri cu femei frumoase, restaurante şi cluburi; mai este numit 眠らない街.
Aruncând o singură privire către Shinjuku acesta poate părea un puzzle uriaş format din piese care nu aparţin aceluiaşi joc. Un cartier care poate fi redescoperit în continuu; este un loc care şochează, de la care te aştepţi la prea mult sau la prea puţin, un oraş într-un oraş într-un oraş.

Tags: Asakusa, Ginza, Kabukichō, perioada Tokugawa, Shibuya, Shinjuku

Reader's Comments

1. Ioana | February 10th, 2009 at 9:42 am

   Multumim Andreei Dragomir pentru articol!

2. mihai | April 17th, 2009 at 8:33 pm

   Un articol instructiv in care, cu relativ putine cuvinte , se descrie si se parcurge simultan istoria unei particele din Tokyo si implicit Japonia.Nota 10 din partea mea.

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website