Duminică, 14 februarie 2010, la ora 20, va avea loc la Clubul Green Hours 22 (Calea Victoriei, nr. 120) o seară de ceremonie japoneză a ceaiului (Chanoyu). Maestrul de ceremonii, Gabriel Căciulă Sooga (Jokyoju – 1^st degree instructor), va face o iniţiere în filosofia tradiţională japoneză a ceaiului. Motto-ul evenimentului: “Ceai şi Zen sunt Una”. Este ritualul tradiţional al ceaiului mai mult decât a prepara ceaiul şi a-l bea? Temelia ceremoniei japoneze a ceaiului sunt cele patru principii: wa-kei-sei-jaku, adică Armonie-Respect-Puritate-Linişte. Un eveniment unic, realizat de “Fundatia Culturală Mircea Florian”.

Vezi: http://www.greenhours.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=114:ceremonia-japonez-a-ceaiului&catid=47:eveniment

Multumim doamnei Manuela Miga pentru aceste informatii.

Dupa cum probabil stiti, in perioada 29 august – 4 septembrie va avea loc la Muzeul Sataului din Bucuresti, Saptamana Japoneza. Aceasta eveniment este organizat sub sigla “Japan-Danube Friendship Year 2009” . Asociatia Japan Culture Shop participa la acest eveniment, si in momentul de fata membri implicati sunt foarte ocupati cu pregatirile.
In cadrul evenimentului vor fi organizate workshop-uri, cu ajutorul voluntarilor japonezi, de origami, ikebana, syodo, ceremonia ceaiului (cya no yu) si multe altele. Se vor tine cursuri de civilizatie si limba japoneza pentru incepatori. Vom revenii cu mai multe detalii.
Va asteptam!

1. Introducere si puncte comune

Ceea ce au in comun atat Zen-ul, cat si ceremonia ceaiului este incercarea constanta de simplificare a acestora. Eliminarea inutibilitatii este realizata de Zen prin patrunderea intuitiva a realitatii finale. Prin ceremonia ceaiului, modul reprezentativ de a trai este acela in care se serveste ceaiului in ceainarie.
Ceremonia ceaiului este reprezentata de esteticul simplitatii primitive. Acesta te indruma catre integrarea perfecta in natura, realizata prin adapostirea sub un acoperis a unei camere ce nu este mai mare de zece metri patrati, dar care este construita si amenajata artistic.
Scopul Zen tinde spre “dezvelirea” de toate “invelisurile” umanitatii superficiale, pentru presupusele sale solemnizatii. Zen-ul, in primul rand, combate intelectul, deoarece intelectul este cel care ne impiedica sa ne cufundam in adancurile fiintei noastre.

Zen-ul sau mai bine spus religia Zen este aceea de a lasa/ a arunca toate lucrurile pe care le ai , chiar si viata, si de a te intoarce la faza primitiva a fiintei umane si anume aceea a “Domiciliului Original”. Acest lucru poate fi facut de fiecare dintre noi, si datorita lui noi existam, iar fara el noi nu suntem nimic. Acesta tehnica este denumita ultimul pas de simplificare , in care lucrurile nu pot fi reduse mai mult de atat.

Ceremonia ceaiului simbolizeaza, in primul rand, simplitate, pur si simplu de servi ceaiului, intr-o coliba ridicata sub un pin batran, ca si cum coliba ar fi parte a naturii, si nu neaparat construita de oameni.
Putem spune ca exista multe conexiuni intre cultul ceaiului si viata budhista. Ceaiului iti mentine mintea fresh si vigilenta, si nu te intoxica. Are calitatile necesare, ce sunt apreciate cu precadere de catre carturari si calugari.
Este natura lucrurilor care face ca ceaiului sa se extinda si sa fie utilizat in manastirile budhiste si introducerea lui in Japonia sa fie realizata de catre calugari.Daca ceaiul simbolizeaza Buddhismul, putem afirma acelasi lucru despre importanta vinului pentru Crestinism? Vinul este folosit in bisericile crestine, si care simbolizeaza sangele lui Iisus Hristos, care in concordanta cu religia crestina, a fost varsat pentru omenirea pacatoasa. In mai multe randuri, vinul contrasteaza cu ceaiul, si acest contrast se afla si intre Buddhism si Crestinism.
De abia acum putem observa si intelege legatura ceaiului cu religia Zen , nu numai prin practica comunca a acestora ci si prin observarea spiritului ce se purifica prin ceremonia insasi.
Spiritul , in termenii de stare, este constituit din armonie (wa), reverenta (kei), puritate (sei) si seninatatea (jaku). Aceste patru elemente sunt necesare pentru a finalize cu success ceremonia ceaiului; toate fiind constituenti esentiali a unei vieti fratesti si in deplina ordine care nu este alta decat viata manastirii Zen.
Calugarii Zen erau bine pregatiti atat individual, cat si colectiv, in conducerea ceremoniei ceaiului.
Doi calugari Zen discutau despre Zen. Unul, pe nume Chōkei spune :” Chiar si un om deplin luminat poate fi proclamat ca inca ar mai detine ceva din cele trei pasiuni otravitoare (lacomie, furie, prostie), dar fata de Buddha nu face o parere echivoce. Ceea ce afirma el este adevarul absolute. Ce parere ai de acest lucru? Hofuku a intrebat : “Ce este atunci parerea Buddha?” Chokei a spus :”Surdul nu o poate auzi.” Acest lucru a fost criticat de Hofuku:” Deja cobori la nivelul al doilea. Atunci ce este o parere despre Buddha din punctual tau de vedere?” “ Serveste o ceasca de ceai, fratele meu calugar.”
A servi ceai este un obicei inocent si simplu pe care il practicam in fiecare zi, mai ales in Est, dar atunci cand esti realizat de oamenii Zen se transforma a fi un moment important ce te conduce pe taramul lui Buddha si pe cel al adevarului absolut. Ideea este ca lumea lor a maestrilor Zen nu este aceeasi ca a noastra…” Muntele din fata noastra, din fata ta si din fata mea este un munte sin u este un munte; Pixul din mana mea este un pix si nu este un pix. Maestrii Zen vad toate lucrurile din acest punct de vedere.
Prin ceremonia ceaiului noi reusim sa avem o introducere in spiritual culturii orientale.
„Ichi-go ichi-e” 一期一会 , este un concept zen-budist ce aminteşte participanţilor la ceremonia ceaiului ca fiecare întâlnire de ceai este unică, de aceea trebuie să dea atenţie fiecarui amănunt.

2. Istoria ceaiului
Ceaiul era cunoscut in Japonia, inca de dinaintea epocii Kamakura (1185-1338), dar prima cea mai mare extindere a acestuia este realizata de Eisai (1141-1215), maestrul Zen, care a adus seminte de ceai , din China si pe care le-a cultivat in gradina manastirii prietenului lui. Se spune ca opera lui despre ceai impreuna cu cateva preparate de ceai din plante au fost prezentate lui Minsmoto Sanetomo (1192-1219), Shogunul acelei perioade, care tocmai ce era bolnav. Eisai este cunoscut ca fiind parintele cultivarii ceaiului in Japonia. El s-a gandit ca ceaiului ar avea unele calitati medicinale care erau bune in tratarea anumitor boli. Aparent, acesta nu a invatat pe nimeni cum se realizeaza ceremonia ceaiului, pe care totusi a observat-o in manastirile Zen din China. Ceremonia ceaiului este o modalitate de relaxa turistii in timpul vizitei lor la manastire, sau o forma de meditatie a unei persoane.
In 1227, Dogen (discipol al lui Eisai) a adus din China ustensile pentru ceai şi instrucţiuni pentru ceremonie.Calugarul Zen care a introdus ritualul ceremoniei ceaiului in Japonia, a fost Dai-ō , Maestrul National (1236-1308), la aproximativ o jumatate de secol mai tarziu, dupa Eisai. Dupa Dai-ō, au urmat au urmat si alti calugari care au devenit maestri ai ceaiului, si intr-un final, Ikkuyū (1394-1481), abatele lui Daitokuji, care l-a invatat tehnica ritualului, pe unul din discipolii lui, Shukō si care prin simtul sau artistic extreme de dezvoltat, a reusit sa o imbunatateasca si sa o adapteze la specificul japonez. Mai tarziu, Rikyū a imbunatatit-o si i-a dat un ultim finisaj, arta ceaiului devenind cunoscuta sub numele de cha-no-yu (“ceremonia ceaiului”/ “cultul ceaiului”). Ceremonia ceaiului initiala, ce se practica in manastirile Zen, este diferita de cea care se practica acum in voga, in cadrul publicului larg.

3. Ceremonia ceaiului (“Cha-no-yu -茶の湯 )

Este cunoscuta in Japonia sub numele de Cha-no-yu (茶の湯), ca fiind ceremonia ceaiului sau arta ceaiului si care presupune pe langa servirea ceaiului, toate celelalte activitati care conduc la acesta toate ustensilele care il realizeaza intreaga atmosfera ce inconjoara acest ritual, si nu in ultimul rand, starea mintii sau a spiritului care creste misterios din combinatia acestor factori. Astfel ca ceremonia ceaiului nu presupune doar a bea ceai cieste arta cultivarii unei atmosfere psihice si a domeniului interior al constiintei proprii. Pentru a putea ajunge in aceasta atmosfera psihica trebuie sa se realizeze un spirit sarac lipsit de toate formele dihotomiei : bun –rau, subiect-obiect, corect-fals, trup-suflet, etc.si astfel este data ideea de saracie ca si conditie de a ajunge intr-o stare finale de meditatie Zen, data de maestrul Zen Kyōgen Shikan (ultima perioada a dinastiei Tang). Eckhart a fost si el de acord cu acest principiu al saraciei, si care spune ca exista doua obiecte „unul este deosebirea, iar celalalt este omul autoreglarii proprii.” Acest tip de om care liber de orice fel de obiecte este un „om prim – om deplin” ce traieste in pustiu. Toata acesta saracie absoluta ce este adorata de maestrul Echkhart , se poate regasi si in filosofia ceaiului, care este o filosofie a saraciei, (sunyata), sau a pustiului.Daca putem intelege aceste lucruri atunci putem intelege de ce japonezilor le face placere sa bea ceai si sa aprecieze atat de mult aceasta ceremoniei a ceaiului.

Importanta contributiei maestrului Sen-no-Rikyū (1522-1591)

Sen-no-Rikyū creazaarta ceaiului bazata pe principiul estetic al simplitatii si sobrietatii, adica pe principiul wabi; dar si cel care a gandit tipul de bol de ceai specific japonez : raku (realizat de Chōjirō).
In 1585 este invitat la Palatul Imperial pentru o ceremonie a ceaiului, prilej cu care Impăratul Ogimachi i-a oferit titlul budist de „ koji ”;
El reuseste sa ofere un caracter specific japonez actului de a servi ceai si care elaboreaza un cod de reguli ce are la baza esenta experientei sale Zen. Sen-no-Rikyū a fost maestru de ceai al shogunilor Oda Nobunaga şi Toyotomi Hideyoshi.
Este cel care micsoreaza dimensiunile casei de ceai si a usii casei de ceai. In camera de ceai (chashitsu) se intra pe o usa mica şi joasa (nijiriguchi) – „usa umilintei”. Astfel incat, oricine intra trebuia sa se (a)plece si sa-si lase afara titlurile, rangul social, statutul, bogatia etc. In camera de ceai se intra cu mintea complet goala (mushin), eliberata de gandurile cotidiene. Prefera spatii stramte, aflate in locuri retrase, si reduce la minimum numarul obiectelor folosite in prepararea ceaiului.
Sen-no-Rikyū s-a nascut intr-o perioada de razboaie si haos. El facea parte din clasa negustorilor, si care a devenit in timp prieten apropiat al shogunului Hideyoshi, pana in momentul in care Hideyoshi a fost informat correct sau gresit (nu se stie) despre o intriga a lui Rikyū imediat a dispus ca Sen-no-Rikyū, sa moara de propria-i mana si astfel paraseste aceasta lume prin sinucidere rituala din ordinul shogunului Toyotomi Hideyoshi (privilegiu acordat unui samurai respectabil).Dar oare acesta a fost „sacrificat” pentru ceilalti? Nu a ramas inca in cultura japoneza? Ba da, si inca exista.
„Omul isi indreapta intotdeauna privirea spre afara, intrebandu-se cand va inflori ciresul din padure sau de pe deal, fara sa inteleaga ca florile de cires si artarii de toamna se afla in inima lui” (Sen-no-Rikyū).

Principiile ceremoniei ceaiului
Ceremonia ceaiului (茶の湯) se bazeazape doua componente principale: o componenta spirituala si o componenta materiala.Componenta spirituala se refera la patru principii esentiale:

1. Wa (和) – armonia dintre om, natura,cosmos – idealul fundamental al fiintei umane. Wa ( 和 ) poate fi privita ca un concept taoist, pentru ca prin practicarea acestuia se ajunge la o armonie absoluta intre om si natura. Armonia este caracterizata in Constitutia printului Shōtoku ca fiind lucrul cel mai de pret.
2. Kei ( 敬 ) – reverenta – constituie capacitatea de a-l intelege si accepta pe celalalt, de a-l respecta. Este vorba despre respectul reciproc necesar in relatiile dintre oameni, strans legat de respectul fata de toate lucrurile din jur si care se adapteaza perfect armonios in relatiile cu cei din jur. Spre exeemplu atunci cand cineva cu un rang sau status ridicat se afla intr-o zona publica sau chiar la servirea unui ceaiacesta se priveste in jurul sau si emana o atitudine plina de respect fata de ce il inconjoara , fiind lipsit total de importanta proprie. Spre exemplu Calugarii Zen pot arde toate statuile sfinte din temple pentru a se incalzi intr-o seara geroasa din iarna, sau pot chiar arde toate oprele si cartile sfinte daca le poate salva existenta , deoarece prin existenta lor omenirea poate ajunge la adevarul absolut, chiar daca aceste lucruri ar putea aparea de o mare grandmanie, lucrurile nu stau chiar asa…cu toate ca pot face toate acestea, ei niciodata nu uita sa adolatrizeze sau sa ofere respect umila particica de iarba murdara de noroi. Asa cum si Sen-no-Rikyū a taiat toate florile din gradina iar in incaperea unde se serva ceaiului hideyoshi a vazut doar o singura floare in vaza, deoarece toate celelalte au fost “sacrifcate” pentru aceea singura floare.
3. Sei (精) – curatenia sau puritatea- ce se afla in gand, in actiunile noastre, in cuvintele noastre si in tot ceea ce ne inconjoara precum si fata de noi insine. Acesta este cel de al treilea principiu al Cha-no-yu, si care este fara indoiala Shintoist. Spalarea mainilor precum si clatirea gurii, fac parte din ceremonialul ceaiului si este semn de curatenie. Purificarea inimii este de natura buddhista.
4. Jaku (寂) – seninatatea, sau principiul unei minti calme, relaxate. Este ultimul principiul al ceremoniei ceaiului si este cel mai pregnant. Daca acesta lipsste atunci arta ceaiului isi va pierde toata semnificatia. Gramada de pietre, clinchetul apei, coliba, pinii batranii, sfaraitulapei fierbinti din ibricul de fier, lumina difuza , toate aceste laolata au ca scop sa creeze o stare mediativa a mintii. Senintatea trebuie sa vina din interiorul nostru,din interiorul constiintei noastre. Chiar de aici intervine Zenul buddhist si rastoarna toata situatia intr-una intima, ce tine de individ, individuala si legatura acestuia cu marea sfera a realitatii in care traim. Camera unde se serveste ceaiul este de fapt un organ perceptibil pentru cel care bea ceaiul de a se exprima. Omul si camera devin unul si acelasi lucru si fiecare vorbeste despre celalat. Aceasta este arta ceaiului. Ideograma Jaku (寂) este un concept budist distinct. Ideograma jaku face parte din cuvantul japonez pentru Nirvana „jakumetsu”, care inseamna straduinta suprema, ce are ca si scop fundamental : eliberarea din limitele existentei.
Componenta materiala se refera la elementele necesare ceremoniei si etapele de desfasurare ale acesteia . Aceste elemente sunt casa ceaiului (sukiya) , ustensilele si tinuta participantilor.
Conceptul de Wabi presupune salvarea lucrurilor obijnuite de caderea in banalitate, descoperind frumusetea simplitatii; o celebrarea a aspectelor umile/ primitive ale vietii. Se doreste inlaturarea in mod constient a tuturor tipurilor de desfatare a simturilor, deoarece ceremonia ceaiului presupune o expresie senzoriala a negarii simturilor.

No – tea = este o misterioasa variatie a ceaiului (Seisetsu)

Acesta maestru Zen, Seisetsu, afirma faptul ca se poate atinge spiritul absolut prin negatia simturilor. Aceasta variatie misterioasa a ceaiului „No-tea” se afla in stransa legatura cu intreaga psihologie a ceaiului. Atunci cand un om este mereu constient de preagatirea sau chiar de servirea ceaiului, simplu fapt ca este constient face sa se simta constrans de fiecare miscare a lui, simtandu-se ca se afla in fata unui lucru atat de maret si astel, cade in mirajul contrariilor cel a lucrurilor ce trebuie sa le faca si ce nu trebuie sa faca, a binelui in opozitie cu raul, a vietii si a mortii, a ceaiului si a non-ceaiului., si astefl aflandu-se intre aceasta natura duala a sa, se abate de la „marea cale” iar seninatatea este pierduta pentru todeauna. „Ceaiul este doar ceai, atunci cand este non-ceai”. (filosoful Prajna).

5. Concluzii :

Majoritatea occidentalilor gandesc ca acest ritual al ceaiului ce este atat de respectat si important pentru japonezi este o pierdere de vreme. Spun ca ceaiul este ceai si nimic altceva, sau se intreaba care este folosul acestei ceremonii ciudate? Daca iti este sete, vei bea o cana cu ceai si este suficient. Vei face din ceva cu adevarat o arta doar daca vei vrea acest lucru. Fiecare creatura a acestui univers traieste, simte, se bucura de viata in felul ei , asa cum sunt si insectele, plantele, asa si oamenii. Cine ar putea sa ni se impotriveasca atunci cand stauin casa ceaiului, band o ceasca de ceai, si atunci cand beau din ceascade fapt inghit intreg universul, si atunci cand eu ridic bolul cu cei de jos, acel moment sa fie de fapt eternitatea, ce iese din timp si spatiu?
Arta ceaiului ne invata pe toti, ca este mai mult decat sa respectam sau sa cream o armonie a lucrurilor, sau pastrarea naturii pure si ferite de poluare.