Deixisul Temporal In Limba Japoneza

În general, timpul este perceput ca un element în continuă mişcare, într-un singur sens. Pe axa temporală un eveniment se poate raporta la un alt eveniment ca precedent, simultan sau posterior. De aceea, deixisul temporal este perceput analog cu cel spaţial, putându-se spune despre un eveniment că s-a petrecut înainte sau după.
Există două modalităţi de reprezentare a trecerii timpului în funcţie de care raporturile dintre evenimente vor fi diferite. Una ar fi când lumea este considerată o constantă, iar timpul curge prin lume, dinspre viitor spre trecut. Alta ar fi când timpul este considerat constant, iar lumea trece prin timp dinspre trecut spre viitor. Pe baza acestor două moduri de percepere a timpului, (more…)

Tags: deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Deixisul Spatial

Contextul comunicării trebuie să aibă şi o localizare spaţială. Identificarea locaţiei spaţiale se face prin referire la locaţia locutorului. Se poate determina locaţia şi prin referire la locaţia alocutorului. Astfel, sunt relevante raporturile de distanţă (apropiere / depărtare) faţă de participanţi, cât şi poziţia relativă a acestora.
În limba română, de cele mai multe ori, adverbele de loc „aici” şi „acolo” codifică parametrul care indică distanţa faţă de locutor. Există forme specializate precum adverbul „într-acolo”, ce cuprinde în sine ideea de mişcare dinspre locutor, sau adverbul „încoace”, care include în sensul său apropierea de locutor. (more…)

Tags: deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Verbele De Dare-Primire, Uke-Morai Dōshi

Verbele de dare-primire cu direcţie determinată, ca ageru, kureru sau morau, au o utilizare condiţionată de rolul participanţilor la actul comunicativ, mai exact de caracteristicile legate de coordonatele deictice. Prin selectarea unuia dintre aceste verbe, autorul enunţului comunică o informaţie nouă legată de direcţia acţiunii, cât şi stabilirea rolurilor între participanţi. Autorul enunţului nu trebuie să fie mereu subiectul acestuia. Faţă de limba română, după cum se poate vedea, în limba japoneză verbului „a da” îi corespund două verbe: ageru şi kureru. Ambele înseamnă „a da”, însă, în funcţie de verbul selectat, intervin restricţii din punct de vedere al rolurilor persoanelor participante, cât şi al persoanei care poate luat rolul de beneficiar sau de subiect al verbului. Cele două diferenţe care determină folosirea unuia dintre cele două verbe sunt: locutorul este subiectul verbului şi alocutorul este beneficiarul acţiunii verbului. Folosirea selectivă a unuia dintre verbe determină restricţii ce ţin de deixisul personal. Aceste restricţii permit doar anumitor categorii a persoanei gramaticale să ocupe locul subiectului sau pe cel al beneficiarului. Acest lucru este determinat de ierarhia persoanei gramaticale: persoana I > persoana a II-a > persona a III-a. Pe scurt, această restricţie impusă de deixisul personal indică ce persoană gramaticală poate ocupa rolul de subiect şi pe cel de beneficiar în enunţul cu aceste verbe. (more…)

Tags: deixis, deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Deixisul Personal Si Social In Limba Japoneza

Restricţii impuse în limba japoneză de deixisul personal şi social

Deixisul social impune o serie de restricţii în cadrul elementelor ce pot fi utilizate într-un enunţ. Factorul social major ce determină aceste restricţii este ideologia japoneză reprezentată de uchi şi soto. Pe acest criteriu se face o deosebire strictă între statutul social ierarhic dintre locutor şi alocutor, elementele utilizate în situaţia vorbirii schimbându-se în funcţie de apartenenţa alocutorului la cadrul uchi sau soto. Această deosebire se stabileşte şi faţă de referent, luându-se în considerare şi apartenenţa persoanei care nu este de faţă, dar despre care se vorbeşte la cadrul uchi sau soto. De exemplu, în cadrul familial, care ţine de cadrul uchi, dacă vorbirea are loc între tată şi fiu şi se face referire la mamă, locutorul fiind fiul, acesta va folosi pentru exprimarea referentului forma onorifică o-kāsan: (more…)

Tags: deixis, deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

DEIXISUL In Limba Japoneza – Categorii deictice

Cadrul deictic cuprinde toate informaţiile despre contextul situaţional al comunicării. Aceste informaţii pot fi separate după natura lor şi, prin urmare, deicticele şi expresiile deictice ce aduc aceste informaţii pot fi grupate în următoarele categorii: deixisul personal, deixisul spaţial, deixisul temporal şi deixisul social.

Deixisul personal şi deixisul social
Deixisul personal oferă informaţii strict legate de locutorul şi de alocutorul participanţi la actul comunicării. Informaţiile encodate de deixisul personal pot oferi indicii asupra mai multor aspecte, precum identificarea locutorului şi a alocutorului, sexul acestora sau al referentului, numărul, relaţiile sociale dintre locutor şi alocutor sau cele dintre locutor şi referent. Coordonata deictică personală este o componentă intrinsecă a deixisului social, şi prin urmare vor fi tratate împreună. (more…)

Tags: deixis, deixisul, gramatica, Lingvistica

Hai Si Iie – Expresii Deictice

Cuvintele hai şi iie corespund adverbelor „da” şi „nu” din limba română, respectiv yes şi no din limba engleză, când sunt folosite ca răspunsuri la enunţuri interogative. În fiecare dintre aceste limbi în parte acestea pot apărea de sine stătătoare, fără a mai fi nevoie de explicaţii suplimentare care să le succeadă:

(2) かさを持ってきましたか。
Kasa o motte kimashita ka.
umbrelă AC a aduce PERF a veni POL INTEROG
„Ai adus umbrela?”
はい、（持ってきました）。
Hai, motte kimashita.
da a aduce PERF a veni PERF
„Da”
Have you brought the umbrella?
Yes (I have). (more…)

Tags: deixis, deixisul, gramatica, Lingvistica

DEIXISUL In Limba Japoneza

1 Introducere
1.1 Prezentare generală
Prin deixis este desemnat ansamblul modalităţilor de expresie care asigură legătura dintre mesajul lingvistic şi situaţia de comunicare în care este produs. Actul de comunicare este actualizarea şi transpunerea unui mesaj în circumstanţe de comunicare determinate. Punctul de referinţă în cadrul actului de vorbire este considerat vorbitorul (locutorul) care are o poziţie privilegiată. Pentru a se putea realiza comunicarea trebuie să apară şi destinatarul mesajului (alocutorul). Astfel, într-o situaţie de comunicare faţă în faţă, se creează cadrul deictic, reprezentat prin coordonatele deictice, care are elementul de referinţă centrul deictic. Acesta este alcătuit din locutor, momentul şi locul în care vorbeşte.
Deicticele sunt forme lipsite de autonomie referenţială, neavând o semnificaţie lexicală propriu-zisă. Spre exemplu, watashi „eu” desemnează în fiecare situaţie de comunicare în care este folosit, de fiecare dată altceva, putându-şi determina referinţa doar în raport cu un context comunicativ. Dimpotrivă, cuvântul isu „scaun” desemnează de fiecare dată acelaşi lucru, indiferent de contextul comunicativ în care este folosit. Orice forme lingvistice prin care se realizează această operaţie se numesc expresii deictice. Dacă funcţional deicticele desemnează o clasă omogenă, din punct de vedere gramatical, ele sunt eterogene, aparţinând unor clase gramaticale diverse, ca de exemplul timpul verbal, care reprezintă tot un deictic, un deixis temporal. Expresia deictică este purtătoare de informaţie codificată, precum coordonatele fundamentale ale cadrului deictic în funcţie de care se realizează evenimentul comunicativ. Tipul de informaţie contextual-comunicativă codificată determină tipul deixisului, care poate fi clasificat în trei mari categorii: a) deixisul personal, b) deixisul spaţial, c) deixisul temporal. Astfel, deixisul personal codifică rolurile comunicative ale participanţilor la evenimentul comunicativ. Deixisul spaţial codifică configuraţia spaţială a contextului de comunicare prin raportarea la poziţia interlocutorilor, cu raporturile de distanţă şi de poziţionare relativă a participanţilor, din perspectiva locutorului. În ceea ce priveşte deixisul temporal, acesta codifică configuraţia temporală în care are loc comunicarea şi informaţii despre comunicarea în sine, prin ancorarea ei în cadrul real. Pentru a exemplifica cele enunţate mai sus, avem enunţul:

(1) 昨日 あなたが これを 書きましたか。
Kinō anata ga kore o kakimashita ka.
ieri tu NOM aceasta AC a scrie POL PERF INTER
„Tu ai scris ieri asta?”

Pronumele personal anata este un deixis personal deoarece desemnează alocutorul din situaţia de comunicare. Demonstrativul kore este un deisix spaţial deoarece desemnează un obiect nedefinit decât în contextul acestui enunţ şi conţine informaţii despre obiectul desemnat în legătură şi cu poziţionarea acestuia în spaţiu faţă de locutor. Adverbul kinōu este un deixis temporal situând acţiunea în timp cu o zi înaintea enunţului. Deixisul nu este mereu reprezentat printr-un cuvânt de sine stătător. De pildă, timpul verbal reprezintă tot un deictic temporal. Spre deosebire de limba japoneză, în limba română deixisul personal poate fi identificat şi la verb, prin persoana verbală.
După cum am mai precizat, deixisul are o organizare egocentrică în consecinţă,
când intervine o schimbare în centrul deictic (de exemplu, când locutorul se schimbă) şi restul elementelor deictice ce apar în enunţ suferă modificări, uneori impunându-se doar folosirea anumitor verbe, sau când anumite verbe de direcţie limitează persoanele care pot apărea în enunţul respectiv. Ancorarea deictică a enunţului în contextul de comunicare (context) reprezintă o altă proprietate a deixisului.

Continuarea, in posturile ce vor urma.

Tags: deixis, deixisul, gramatica, Lingvistica