Deoarece japonezilor nu le place intotdeauna contactul corporal, cand saluta, ei nu intind mana, ci fac plecaciuni, mainile trebuind sa fie tinute in fata, lipite de coapse. Cu cat rangul celui salutat este mai inalt, cu atat plecaciunea este mai adanca, aproximativ 45° .Pentru un gaijin, este suficienta o usoara plecaciune. Tinerii nihonjin intind mana gaijini-lor

Japonezii evita numerele 4(shi) si 9(ku), deoarece cuvantul shi poate insemna si moarte, iar cuvantul ku inseamna si necaz, durere. De aceea, de exemplu, ei nu se fotografiaza cate patru. In hoteluri si spitale veti cauta zadarnic camerele 4 si 9. In schimb, numerele 3, 5, 7 aduc noroc. Din aceasta cauza, in data de 15 noiembrie se sarbatoreste ziua norocului : familiile cu fetite de 3 si 7 ani si cu baieti de 5 ani viziteaza in aceasta zi sanctuarul shintoist, aducand multumiri pentru sanatatea si cresterea copiilor lor.

Sistemul politic japonez dispune de trei tipuri de alegeri: alagerile generale ale Camerei reprezentantilor, tinute o data la patru ani (mai putin cazurile in care Camera inferioara se dizolva mai repede), alegerile pentru Camera consilierilor, tinute o data la trei ani pentru alegerea a jumatate dintre membri, si alegerile locale, tinute o data la patru ani pentru birourile din prefecturi, orase si sate.
Alegerile sunt supravegheate de catre comitete electorale de la fiecare nivel administrativ, acestea fiind aflate sub conducerea generala a Comitetului electoral central.

Varsta minima la care o persona dobandeste dreptul de vot este de douazeci de ani. Însa mai este necesara si o alta conditie pentru vot, aceea de a prezenta dovada unei rezidente de cel putin trei luni. Pentru a candida la Camera reprezentantilor este obligatorie varsta minima de douazeci si cinci de ani, iar pentru Camera consilierilor si pentru guvernarea prefecturilor, varsta de treizeci de ani.

Dieta

Dieta japoneza are doua camere – bicamerala: Camera reprezentantilor si Camera consilierilor. Camera reprezentantilor are 480 de membri, alesi pentru un mandat de patru ani. Camera consilierilor are 242 de membri, alesi pe baza unui sistem de patru ani, fiecare jumatate fiind realeasa pe rand, odata la 3 ani. Niciun membru nu poate face parte din ambele camere ale Dietei simultan. Constitutia Japoniei nu specifica numarul de membri ai fiecarei camere a Dietei si nu specifica nici sistemul electoral. In general, alegerea membrilor Dietei este controlata de statutul acesteia.

Articolul 41 din Constitutie descrie Dieta ca fiind cel mai puternic organ statal, declaratie aflata in contrast cu Constitutia Meiji, care il declara pe imparat, ca cel care avea puterea legislativa sub consimtamantul Dietei. In responsabilitatile Dietei nu intra doar puterea legislativa, ci si aprobarea bugetului anual national. Mai poate initia amendamente constitutionale care, daca sunt aprobate, trebuie prezentate poporului intr-un referendum. Dieta poate desemna Primul Ministru, poate dizolva guvernul, si poate cere raspunderea oficialilor guvernamentali, Primului Ministru si membrilor Cabinetului.

Pentru ca o lege sa poata fi validata, aceasta trebuie sa treaca prin cele doua camere ale Dietei, pentru ca apoi sa fie promulgata de catre imparat. Acest rol al imparatului este similar cu cel al altor imparati, insa este in mare masura doar o formalitate, deoarece imparatul nu are dreptul sa refuze promulgarea unei legi. Dintre cele doua camere ale Dietei cea mai puternica este Camera Reprezentatilor. Daca niciuna dintre camere nu poate ajunge la un consens in ceea ce-l priveste pe un eventual candidat la postul de Prim Ministru, desi un comitet alipit sau Camera Consilierilor nu reusesc sa desemneze un candidat in maxim zece zile, Camera mai putin importanta va fi obligata sa se supuna deciziei intregii Diete.

Primul Ministru

Numele ecestei functii se poate traduce din limba japoneza astfel: “Primul Ministru al Cabinetului”. Primul Ministru este desemnat de catre Dieta si aprobat de catre imparat. Acesta trebuie sa se bucure de increderea Camerei Reprezentantilor. Primul ministru este mai–marele Cabinetului, el avand puterea de a desemna sau de a demite din functie ministrii ai statului. Acesta este ales de catre ambele camere ale Dietei. Cele doua camere aleg la inceput doi indivizi diferiti, apoi un comitet alipit celor doua camere este desemnat sa se puna de acord cu un candidat comun, cele doua camere avand la dispozitie zece zile pentru a-si exprima decizia in favoarea unui candidat comun. Primul Ministru este obligat sa demisioneze in conditiile in care acest lucru ii este cerut de catre Dieta. In general, functia de Prim Ministru a fost ocupata de catre liderul celui mai mare partid din Dieta, acesta fiind de obicei Partidul Democrat Liberal.

Guvernul

Pentru alegerile guvernamentale este folosit un sistem de vot paralel. De fiecare data sunt alesi 121 si membri, dintre care 73 sunt alesi de fiecare dintre cele 47 de prefecturi in parte, iar 48 sunt alesi de toata natiunea.

Cabinetul

Cabinetul este ramura executiva a guvernului japonez. In afara de Primul Ministru mai are inca 14 membri, acestia fiind ministri ai statului. Ministrii sunt alesi in fuctie sau demisi din functie de catre Primul Ministru. Cabinetul este direct responsabil ca un colectiv in fata Dietei, iar la cererea acesteia, trebuie sa demisioneze. Structura Cabinetului japonez modern a fost adoptata in Constitutie in anul 1947. Si in Constitutia Meiji (1889-1947) aparea un Cabinet, insa acesta era direct subordonat imparatului. Majoritatea Cabinetului trebuie sa faca parte din Dieta, neavand importanta insa din care dintre camerele acesteia, iar toti membri Cabinetului trebuie sa fie civili. Conform legii Cabinetului din anul 2001, numarul ministrilor trebuie sa fie mai mic sau egal cu 14, insa poate creste pana la 17, in situatii speciale. Daca tot Cabinetul demisioneaza, acesta este obligat sa-si indeplineasca toate functiile pana la numirea unui nou Prim Ministru.

In general, in anumite regiuni, se voteaza pentru un anumit partid, si nu pentru un individ. Numarul de posturi pe care un partid il primeste in Dieta in urma alegerilor este egal cu procentajul voturilor primite. De exemplu, intr-un district cu 20 de posturi valabile, daca un partid care are 25 de candidati obtine 50% din voturi, partidul va primi 10 posturi si pe aceste posturi vor veni primii 10 candidati din lista.

Kissaten sunte acele stabilimente care servesc ceai, cafea şi alte băuturi şi gustări. Prima cafenea japoneză modernă s-a deschis in 1888 in cartierul Ueno din Tokyo. Odată cu servirea cafelei s-au promovat revistele si jocurile electronice pentru uzul clienţilor. Curând, în jurul zonei Ginza, altele asemenea au aparut. După cel de-al II-lea Război Mondial, cafenelele specializate în care se asculta un anumit tip de muzica, jazz sau clasică, si au fost aranjate după o anumită temă, au devenit foarte cunoscute. Azi, cafenele sunt de găsit în toată Japonia, mai ales in zone urbane. Anumite cafenele au şi meniuri pentru mic dejun si dejun, şi au un stil american. Deşi o ceaşcă de cafea poate fi destul de scumpă (300yeni-500yeni), clienţilor li se permite să stea cât vor şi nu sunt nevoiţi să comande şi altceva. Cafenelele sunt destinate atat întâlnirilor formale de afaceri, cat si celor informale, cu prietenii.

În ziua de astazi, dintre cele peste un milion de restaurante din Japonia, foarte multe au bucătării străine. Însă cele mai importante dintre acestea sunt cele specializate în bucătăria chinezească, coreeană, franceză sau italiană, dar mai recent bucătăriile Asiei de SE, cum ar fi cea tailandeză, s-au bucurat de o popularitate particulară. Restaurante care servesc preparate japoneze pornesc de la elegantul “ryotei” care oferă o lista largă de meniuri, până la simple “case pentru mâncat”.

Multe dintre restaurante se specializează într-un anumit tip de mâncare, cum ar fi: sushi (felii de peşte crud pe garnitură de orez), tenpura (peste cu legume si alge), sukiyaki (friptură de vită cu legume), unagi (ţipar fiert), tonkatsu (cotlet de porc prăjit în mult ulei), yakitori (frigarui de pui cu legume), oden (mâncăruri clocotite), okonomiyaki (fursecuri cu legume), sau tofu (branza de soia). Mai există însă si restaurante care oferă preparate regionale, cum ar fi cele ale prefecturii Okinawa sau Akita, aşa cum şi unele mărci de sake produse local.

Una dintre cele mai cunoscute preparate pentru prânz, constă în tăiţei japonezi, care sunt serviţi în restaurante sub numele de soba sau udon. Multe astfel de restaurante servesc donburimono, un bol cu orez cu o varietate de topinguri constând în condimente. Ramen, o versiune japoneză a tăiţeilor chinezeşti, este si el un preparat cunoscut, si de altfel savurat in timpul mesei de prânz. Ramen’ya, restaurantele chinezeşti specializate in acestea, servesc si alte preparate chinezeşti simple, ca orezul fiert (chahan), şi găluşte de porc aburite sau prăjite (gyoza). Yoshokuya, restaurante care sunt specializate în preparate japoneze de vest, servesc mâncăruri de: cotlete de porc, spaghete si friptura de vită.

Pe drum spre casă, muncitorii se opresc de multe ori la nomiya (baruri, stabilimente), care servesc o varietate de preparate ca: yakitori, yakizakana (peşte prajit), sashimi (peşte crud, condimentat), tofu, tsukemono (murături), ca să meargă cu berea, cu sake sau cu liquor distilat, cunoscut sub numele de shochu.

Tinerii în special, au deprins gustul fast-food-urilor în stil vestic, iar un număr mare de lanţuri de restaurante s-au deschis prin toata ţara. Mai intalnim şi un tip de restaurant mare, cunoscut ca famiri resutoran, care serveşte o gamă variată de mâncăruri vestice, de la sandwich-uri la fripturi, si la care părinţii îşi duc deseori copiii.