Practici Publicitare In Perioada Edo (1600-1868)

Între 1600 și 1868, perioadă de înflorire economică pentru orașul Edo, publicitatea, sub diversele sale forme, pare să fie o practică din ce în ce mai justificată. În 1820 erau atît de multe magazine în Edo, încît publicul nu știa ce și unde se poate cumpăra. Acesta a fost motivul pentru care Oda Nanpo, statistician în adiministrație, a compilat Edo Kaimono Hitori Annai („Ghid personal de cumpărături în Edo”) unde găsim referințele a 2.622 de comercianți, meșteșugari și stabilimente unde se poate mînca și bea, toate acestea organizate sub două categorii: bunuri și servicii (Pollack, 2003:75). Avîntul economic a fost însoțit și de o mutație în plan social și cultural: idealurile pe care se pune preț se orientează către lumea orășenilor , cea care consumă și cere o anumită formă de cultură, fie ea literatura comică gesaku 戯作 , stampele ukiyo-e 浮世絵, cele nishiki-e 錦絵, sau reprezentații teatrale. În acestă perioadă are loc o conjugare a intereselor comercianților cu cele ale artiștilor: pictorilor, scriitorilor, actorilor le erau solicitate de către negustori „colaborări” publicitare, pornind de la priza pe care primii o aveau asupra publicului, miza fiind de a stimula dorința și, deci, consumul.
Autorii de proză și publicitatea (more…)

Tags: gesaku, perioada edo, sumizuri-e, ukiyo e