Verbele De Dare-Primire, Uke-Morai Dōshi

(36) あなたが 私に 本を くれる。
Anata ga watashi ni hon o kureru.
tu NOM eu DAT carte AC a da.
„Tu îmi dai mie o carte.”

Dacă verbul ageru nu acceptă ca subiectul verbului să fie persoana a III-a, iar beneficiarul să fie persoana I sau a II-a, după cum am văzut în exemplul (33) şi respectiv (34), acest lucru este posibil dacă în locul verbului ageru este folosit verbul kureru, sensul rămânând acelaşi.

(37) 彼が　私に　本を くれる。
Kare ga watashi ni hon o kureru.
el NOM eu DAT carte AC a da.
„El îmi dă mie o carte.”

(38) 彼が　あなたに　本を くれる。
Kare ga anata ni hon o kureru.
el NOM tu DAT carte AC a da.
„El îţi dă ţie o carte.”

În funcţie de verbul folosit, locutorul ştie ce restricţii sunt impuse din punct de vedere al persoanei gramaticale. Ori de câte ori un verb de dare-primire nu poate fi folosit din cauza unei restricţii, în locul verbului respectiv se va folosi un alt verb compatibil cu restricţiile în cauză. Pe lângă situaţia în care verbul este substituit cu altul, ocazional, există şi situaţii în care opiniile vorbitorilor nativi sunt divergente.

(39) 田中さんが先生に本をいただいた。
Tanaka-san ga sensei ni hon o itadaita.
domnul Tanaka NOM profesor DAT carte AC a primi ONORIF
„Domnul Tanaka a primit o carte de la domnul profesor.”

Această afirmaţie este corectă din punct de vedere gramatical şi progmatic doar în cazul când subiectul, Tanaka-san, face parte din cadrul uchi al locutorului. Când locutorul face referire la o terţă persoană ce trebuie onorificată, acesta poate folosi forma umilă. Dar când subiectul este o altă persoană decât locutorul, acea persoană trebuie să facă parte din cadrul uchi al locutorului, deoarece locutorul poate folosi forma umilă doar când cineva din cadrul uchi sau el este subiectul. Dacă subiectul, Tanaka-san, nu face parte din cadrul uchi al locutorului, propoziţia nu mai este corectă. Forma umilă a verbului morau „a primi” este itadaku şi presupune coborârea voită în rang faţă de persoana onorificată, iar dacă Tanaka-san nu face parte din cadrul uchi al locutorului, ar fi nepoliticos faţă de Tanaka-san, să fie considerat inferior. Pentru a evita acest lucru, ar putea fi folosit verbul morau, la forma neutră.

(40) 田中さんが先生に本をもらった。
Tanaka-san ga sensei ni hon o moratta.
Domnul Tanaka NOM profesor DAT carte AC a primi PERF
„(Domnul) Tanaka a primit o carte de la profesor.”

Însă, nici acest caz nu ar fi corect, deoarece prin folosirea verbului morau la o formă neutră, referentul, care este o persoană ce trebuie respectată, nu ar mai fi onorificat. Prin urmare, pentru a reda situaţia regăsită în exemplul (39), vorbitorul nativ japonez trebuie să facă un compromis prin a folosi forme umile faţă de un subiect ce nu face parte din cadrul său uchi, fie prin a folosi o forma neutră a verbului, astfel neonorificând referentul ce ar fi trebuit onorificat. Recomandabil este să se folosească o perifrază în locul verbului morau.
Diferenţele de folosire dintre cele două verbe ageru şi kureru s-au dezvoltat împreună cu limbajul politicos folosit la curtea imperială în timpul perioadei Heian (794 – 1185). Această evoluţie are totuşi la bază deixisul social, deoarece în perioada Heian, prin folosirea verbelor ageru sau kureru se făcea diferenţa dintre cadrele uchi şi soto . Acest lucru este dovedit de faptul că, în multe dialecte ale limbii japoneze, nu se face diferenţa între cele două verbe . De pildă, în dialectul gokayama din prefectura Toyama, nu există o relaţie complementară între cele două verbe, de aceea pentru toate situaţiile este folosit doar verbul kureru .

(41) a ソンナモン、アノコニ　クレヨ。(そんな物、あの子に やれよ。)
Sonna mon, anoko ni kureyo. (Sonnamono, anoko ni yareyo.)
aşa ceva, ei DAT a da PART FIN
„Aşa lucru dă-i-l fetiţei.”

(41) b コノホン、オマエラチ ニクリョー。(この本、あなたに やろう。)
Kono hon, omaerachi ni kuryō. (Kono hon, anata ni yarō.)
această carte, voi DAT a da PART FIN
„Această carte v-o dau vouă”

Dialectele care nu fac diferenţa între cele doua verbe demonstrează faptul că nu deixisul social impune aceste restricţii la verbele de dare primire. Cum era de aşteptat, între deixisul social şi cel personal, o pondere mai mare o are deixisul personal. Acest lucru este evidenţiat în exemplul (42), în care deixisul social este impus de verbul kureru, care nu permite ca subiectul să fie persoana a III-a, iar beneficiarul persoana a III-a, dar este exclus din cauza verbului omou, ţine de deixisul personal şi impune ca subiectul lui să fie locutorul.

(42) (私は) 母が 岡田さん を 家まで 送って くれると 思う。
(Watashi wa) Haha ga Ohada-san o ie made okkutekureru to omou.
(eu) mama TEMĂ doamna Okada AC acasă până a duce a primi PART CONJ a crede
„(eu) Cred că mama o va însoţi pană acasă pe Doamna Okada.”

Tags: deixis, deixisul, gramatica, limba japoneza, Lingvistica

Pages: 1 2 3

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website